Di Stefano la FC Barcelona, Kubala la Real Madrid!

EPISODUL 2. River Plate e de acord cu transferul, don Alfredo semnează cu trupa catalană, pentru care evoluează în trei jocuri amicale. Santiago Bernabeu pune 27.000 de dolari într-o servietă şi face rost de drepturile fotbalistului, care aparţinea de Millonarios din Columbia. ”La Saeta Rubia” e în Spania, dar se întreabă: ”Eu de cine aparţin?”

În primăvara lui 1950, mai mulţi jucători exilaţi din Ungaria comunistă încropesc o echipă ce dă piept cu Spania, care se pregătea pentru „Mondialul” brazilian. Cei de la Real Madid pun ochii pe Ladislau Kubala. Se pornesc negocierile, jucătorul e de acord, dar pune o condiţie: vine cu tot cu antrenorul Ferdinand Daucik, cumnatul său. E refuzat.

Barcelona spune „DA”, iar Loţi devine fotbalistul catalanilor în primăvara lui 1951. După un sezon plin de reuşite, apar problemele: afecţiune pulmonară gravă, radiografii, teste, medicamente. Patru luni de analize şi un verdict grav: Kubala nu mai poate juca!

Dezolarea e imensă. Preşedintele Enrique Marti vrea o altă vedetă. Trimite vorbă secretarului tehnic, Jose Samitier, să găsească ceva. Omul vorbeşte cu Di Stefano.

Argentinianul nu ştie nici el ce vrea! Are contract cu Millonarios din Columbia până pe 15 octombrie 1954, apoi, din 1 ianuarie 1955, redevine fotbalistul lui River. De Crăciun, în 1952, fuge în patria natală şi spune că nu se mai întoarce în cea a cafelei, deşi mai are un an de contract.

Suma de transfer pentru care se bate palma: 87.000 $
Pentru că apele-s tulburi, emisarul lui FC Barcelona face vorbele cu River Plate. Pe 19 mai 1953, preţul e fixat la 108.000 dolari (2.500.000 pesos Moneda Nacional). Se lasă cu discuţii, finalmente părţile se pun de acord la 87.000 de dolari: jumătate înainte de 10 august, cealaltă, în trei părţi, plătibile până la finele lui 1954.

Cei doi preşedinţi de club, Enrique Pardo, de la gazde, şi Enic Marti Carreto semnează actele. „Noi suntem foarte mulţumiţi cu acest transfer”, scriu argentinienii. Alfredo Di Stefano este jucătorul lui FC Barcelona. Pe 22 mai ajunge la Madrid, Samitier îl ia, îl ascunde într-o maşină, trece prin Zaragoza şi, finalmente, parchează lângă Rambla. Kubala şi-a revenit, între timp. „Visul e realitate”, notează presa catalană: Basora, Cesar, Kubala, Di Stefano, Manchon.

„Săgeata blondă” cere să poată juca, pentru că e niţeluş anchilozat. Vara, catalanii au obiceiul de a disputa niste „amicale” prin preajmă. Di Stefano e prezent la trei dintre ele: la unul (Palafrugell) evoluează la adversari, în celelalte două (Sitges şi Masnou) are un tricou de „camuflaj”: nu vrea să-i supere pe columbieni, pe argentinieni, pe cei de la FIFA. Face spectacol, preşedintele Marti afirmă: „Voi rezolva transferul lui Di Stefano!”. Da, cel mai ciudat contract din istorie s-a semnat numai pe jumătate: River a spus OK, dar ce facem cu Millonarios?

Servieta lui Santiago Bernabeu
Marti pleacă în Columbia. Se vede cu preşedintele Alfonso Senior Quevedo, patriarhul de la „Millos”. Acesta cere 27.000 de dolari şi cedează toate drepturile. Spaniolul spune că suma este prea mare, se lasă cu ceartă, negocierile eşuează.

Real Madrid stă la pândă. Don Santiago Bernabeu aude suma. Îl cheamă pe „vicele” Raimundo Saporta, îi dă o servietă cu 27.000 de dolari şi îi spune doar atât: „Rezolvă cazul în favoarea noastră!”. Mâna dreaptă a preşedintelui madrilen zboară spre Bogota, predă banii, obţine acordul: Alfredo Di Stefano, pentru care River îşi dăduse acordul de a juca la Barcelona, Alfredo Di Stefano care se antrenase alături de noii săi colegi catalani, Alfredo Di Stefano, magia pură, era, până pe 15 octombrie 1954, omul celor de la Real Madrid!!!

Saporta nu se opreşte aici. Dă o tură prin birourile celor de la River, aşa, să-i întrebe de sănătate, dar află că Barça a plătit jumătate din sumă. Pentru că e uns cu toate alifiile, obţine, verbal, un acord cu argentinienii: în caz de conflict, ei nu vor scoate săbiile din teacă, vor spune doar „Rezolvaţi voi, acolo, în Spania, e treaba voastră”… „Săgeata” e împărţită în două: vârful e catalan, coada, madrilenă…

(va urma)

* Surse: Arhiva „Museo River”, Arhiva „Mundo Deportivo”, „Revista Libero”