Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Ayrton Senna (1960-1994) » Ani de singurătate

Pe 1 mai 1994, cu 26 de ani în urmă, virajul Tamburello ni-l lua pe Senna. Ultimele rânduri citite de el din Biblie: "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică"

Permalink to Ayrton Senna (1960-1994) » Ani de singurătate
vineri, 1 mai 2020, 11:20

Când Rubens i-a deschis pe ai săi, ochii lui Ayrton lăcrimau deasupra. Nici azi nu poate spune dacă stropul îl trezise ori dacă medicii făcuseră asta. Barrichello intrase cu 230 de km/h în şicana Variante Bassa. Brazilianul cel mare îl considera „Delfinul” său pe brazilianul cel mic, aşa că atunci când se produsese accidentul, Senna zburase spre Centrul Medical.

La Castel San Pietro o sunase pe Adriane Galisteu, iubita sa. Fuseseră reci, se certaseră pentru nişte poze ale fetei. Se împăcaseră. Îi plânsese la telefon. „De două ori am vorbit. Mi-a zis, printre sughiţuri, că s-a dus să vadă locul impactului”. Asta era vineri, 29 aprilie 1994.

De dimineaţă, a doua zi, s-a dezmorţit cu 1m 22.03. Apoi maşina lui Roland Ratzenberger s-a lovit, la 314 km/h. L-au dus la spital, la Bologna. Degeaba. Primul deces după cel al lui Ricardo Paletti, de la Montreal, din 1982, a fost confirmat la 2:15 PM. Senna s-a dus să-l caute pe „Moş”. Sid Watkins era un neurochirurg imens, cel care avea grijă de piloţii de Formula 1.

În ciuda a 30 de ani de diferenţă, englezul şi brazilianul erau prieteni. Ayrton i-a spus că n-ar mai vrea să concureze a doua zi, erau prea multe adunate. Sid l-a invitat la un pescuit, dar, finalmente, ambii au convenit că nu se cade să nu se prezinte. În plus, Michael Schumacher adunase vreo 20 de puncte, lada de zestre a brazilianului era goală.

 

La Castel San Pietro unii spun că Senna s-ar fi aruncat pe parchet şi ar fi început să plângă crunt. Asta era sâmbătă, 30 aprilie 1994.Prost: „Nu vorbiserăm milenii. În ultimele trei luni mă suna des!”

Soarele abia se spălase pe ochi când o voce se auzi la telefon: „Bagajele dumneavoastră sunt gata, domnule!”. Era gluma cu care Owen O’Mahony, pilotul său, îl trezea. I-a făcut cadou trei poze, cu autograf. Au plecat spre Imola. S-a urcat în maşină, i-a plăcut cum se mişcă. I-a spus lui David Brown să nu modifice nimic.

Alain Prost a dat pe la standuri. În ultimul timp se apropiaseră, după secole întregi de duşmănie.

Au discutat vreo 30 de minute. „În ultimele trei luni mă suna des. Vorbeam de toate, dar cel mai mult despre siguranţa piloţilor. Ayrton avea o fixaţie cu asta”. Prost e comentator la TF1. Senna dă o tură şi spune, prin radio: „Un salut special pentru dragul nostru prieten, Alain. Ne e dor de tine, ne lipseşti!”. O reverenţă imensă, un semn că securea războiului e îngropată definitiv.

Ayrton suie în cockpit. Are pitulat un steag al Austriei. Vrea să câştige şi să-l fluture în memoria lui Ratzenberger. A vorbit cu toţi băieţii, va fi liderul lor, la următorul Mare Premiu de Formula 1, cel de la Monaco. Se vor aduna, vor discuta despre problemele de securitate. Niki Lauda promisese că ajută şi el. Chiar făcuse bâză cu Gerhard Berger, deşi cu aşa ceva nu se glumea. „Avem un Safety Car. Ştii la ce e bun? Doar ca să facă reclamă la Porsche 911. Atât!”, îi spusese.

A rugat Safety Car „să-i dea ghetuţe”

JJ Letho, de la Benetton, n-a putut pleca. Pedro Lamy l-a lovit. Un Opel Vectra, pe post de maşină de siguranţă, ţine piloţii în spatele ei cinci tururi, pentru ca oamenii să cureţe pista. Ayrton se duce în dreptul şoferului, Max Angelelli, şi-l roagă „să-i dea ghetuţe”. Cursa e refăcută. Senna e primul, Schumacher se ţine de a sa trenă. În virajul Tamburello are 312 km/h. Frânează şi, în două secunde, ajunge la 218. Cu atât loveşte peretele…

Comutăm pe camera de sus, din elicopter. Preţ de o fâlfâire de aripi, ai senzaţia că a mişcat capul. Un spasm… Cinci oameni se chinuiesc să-l scoată de acolo.

La 6:40 PM, doctorul Maria Theresa Fiandri anunţă decesul lui Ayrton Senna. Asta era duminică, 1 mai 1994.

Au trecut 26 de ani de singurătate pentru noi, cei făr’ de Senna.

„Să fii al doilea înseamnă să fii primul care pierde. Învăț mereu despre propriile mele limitări: despre limitările corpului meu, despre limitările mele psihologice. Este un mod de a trăi pentru mine”
Ayrton Senna

„Ceea ce l-a diferențiat pe Senna de ceilalți piloți a fost că, și la niște viteze uriașe, era capabil să facă lucruri care rămân extraordinare și acum. Într-un fel, totul i se revela cu încetinitorul, atât de încet, încât prin capacitățile sale mentale putea juca rolul unui aparat care înregistrează datele, putând să-și amintească maniera în care se comportase mașina”
Christopher Hilton, autorul cărții „Ayrton Senna. Povestea completă”

„Când eram mic, aveam toate cărţile, toate casetele video, el era pilotul pe care îl admiram, chiar înainte de a începe să pilotez. El m-a incitat să devin pilot şi, evident, ziua în care a murit a fost foarte grea pentru mine, mi-a fost greu să-mi ascund emoţia în familie, a trebuit, aşadar, să plec într-un loc liniştit şi multe zile, nu m-am simţit prea bine, murise eroul meu”
Lewis Hamilton, pilot Mercedes

„Îmi amintesc că mă uitam la televizor împreună cu tatăl meu şi, cum eram încă mic, nu puteam înţelege cu adevărat ce s-a întâmplat. Dar chiar şi după reacţia tatălui meu, care era un mare fan Senna, am priceput că era ceva foarte grav. Mult mai târziu am reuşit să înţeleg ce pierdere enormă fusese, pentru că am început să lucrez cu oameni care îl cunoscuseră, care au lucrat cu el”
Sebastian Vettel, pilot Ferrari

„Moartea lui Senna a fost un moment incredibil de trist pentru lumea din Formula 1. Eram încă, pe atunci, la şcoală şi chiar dacă nu-mi aduc aminte multe lucruri despre el, pentru că eram prea tânăr, ziua aceea mi-a rămas gravată în memorie”
Kimi Raikkonen, pilot Alfa Romeo

„Aveam 14 ani, eram încă foarte tânăr, dar în acel weekend alergam în Italia, debutasem în karting, aşa că a fost un şoc enorm. A fost o zi oribilă pentru toată lumea, dar câteodată este nevoie să se petreacă lucruri de genul acesta, o tragedie teribilă, pentru ca sportul să se schimbe, să progreseze. În materie de securitate, pentru noi, acest accident a avut un impact imens”
Jenson Button, pilot McLaren

„Era o sursă de inspiraţie. Îmi amintesc de anumite curse despre care puteam avea informaţii de la televizor, pentru că în Spania nu aveam drepturile F1. Mergeam la şcoală, iar pe caietul meu îl aveam pe Ayrton, în camera mea, de asemenea, un mare poster cu Ayrton, chiar primele mele karturi erau în culorile McLaren a lui Ayrton, pentru că şi tatăl meu îl îndrăgea”
Fernando Alonso, pilot

Comentarii (19)Adaugă comentariu

Dobrinibamus (1 comentarii)  •  1 mai 2019, 10:08

Un erou incredibil, un sportiv exemplar, un talent urias ... si mai ales un OM extraordinar ... legenda spune ca avea donata toata averea copiilor orfani din Brazilia inca din viatza ... cum se poate asta compara cu ... noua masina cumparata de Ronaldo ? Nicicum ... cine-i om e om ... restu pleava ...

Tibisor (77 comentarii)  •  1 mai 2019, 10:48

Tin minte si acum ziua cand a fost inmormantat in Sao Paolo ! Legenda spune ca in acea zi , politia locala n-a fost alertata deloc la vreun jaf sau incident ... si totusi vorbim de o metropola !

atentu (1 comentarii)  •  1 mai 2019, 11:13

Cătăline, băiatule ! Eşti o figură emblematică a jurnalismului sportiv. Ce cauţi tu la gsp, să te amesteci într-o grupare ( ca să nu zic cloacă ) formată din *** agramate, nu le mai dau numele pentru economie de spaţiu. Eşti, fix, excepţia care confirmă regula. Te-am ascultat, te-am văzut de mai multe ori, locul tău este într-o echipă de elită. Niciodată nu-i prea târziu să alegi.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Felix (1 comentarii)  •  1 mai 2019, 11:18

Ayrton. Nu mai e nevoie de nicio prezentare

taunul (1 comentarii)  •  1 mai 2019, 11:32

Doamne, ce dor imi este de el, de masina lui McLaren Honda cu spoilerul cu Marlboro, de fabuloasele curse , de evolutiile lui magice... Ce om, ce pilot!! Dumnezeu sa l odihneasca!

cfrescu (2 comentarii)  •  1 mai 2019, 12:14

a fost ziua când acest sport a murit pentru mine, n-am putut sa mai urmăresc vreo cursa...

arsenal1886 (12 comentarii)  •  1 mai 2019, 14:08

Ca om Ayrton Sena a fost de o umilința si bunătate ieșită din comun.Ca sportiv ,concurent pe pista ,D-zeu sa ma ierte (despre morți numai bine ) ,a fost un caracter mizerabil . De foarte multe ori a pus viața partenerilor in pericol făcând niște lucruri de stătea mintea in loc.Intr-un cuvint "juca" murdar .Nu mai murdar decât Schumacher,dar pe acolo .Daca luam criteriul asumării riscului atunci Sena a fost nr 1 .Vorbesc aici de riscuri criminale .Am fost devastat de vestea morții lui ,dar era previzibila de antecedentele avute (vezi cele doua GP -uri Monte Carlo anterioare ) .Fie-i țarina ușoară !

floto (1 comentarii)  •  1 mai 2019, 18:53

Despre morti doar de bine. Verstappen daca ar muri acum...dar vai ce pilot mare, ce depasiri, ce devotament.... Dati-mi voie sa am parerea mea si sa nu il laud asa mult pe Senna. Cel mai bun pilot e cel in viata. In 94 era deja la 3 ani de la ultimul titlu. Sigur nu mai lua altul. Dar vai...ce se vor mai ataca fanii...parca vad...aveam postere,imi aduc aminte cursa, bla, bla, bla...nu ne aducem aminte ce-am facut acum o luna...si gata ne aducem aminte din 94? Lauda ieftina. Prea mare atentie i se da acestui fost pilot. Schumacher ce merita?

Cata (1 comentarii)  •  1 mai 2019, 23:33

"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" Si Dumnezeu ni l-a luat in ziua de Pasti...

keepcalm (1 comentarii)  •  2 mai 2019, 1:53

@floto, vrei sa spui ca Schumacher e in viata si e cel mai bun? Nu am nimic, cu neamtul, dimpotriva as spune ca ii multumesc ca mi-a indreptate ochi spre motogp, datorita lui am inceput sa ma uit la moto, cursele lui erau deja plictisitoare, era ca si cum te-ai fi uitat la un blat, stiai castigatorul inainte de a incepe intrecerea, asa am ajuns sa fiu fanul unui alt talent numit Rossi, spectacolul era garantat cu el pe circuit, nu degeaba spuneau comentatori italieni “che spettacolo”, si e spectacol pe doua roti, nu pe 4, nu in cockpit, ci in șaua motocicletei la viteze ametitoare

Ssdd (1 comentarii)  •  1 mai 2020, 13:07

@floto: este parerea ta, mereu vor exista diferite opinii, insa aici este vb strict de trecerea a 26 de ani de la moartea unuia dintre cei mai talentati piloti de F1, punct. Daca Schumacher merita mai mult, atunci Hamilton ce merita? In 2-3 ani, il va depasi cu siguranta pe neamt. Recordurile sunt facute ptr. a fi depasite.

Simeone (7 comentarii)  •  1 mai 2020, 14:57

Frumos documentar domnule Oprisan! In nota obisnuita a dumneavoastra. Am incercat sa gasesc in ultima perioada un pilot F1 in nota lui Ayrton Senna, fara a-l redescoperi in noii piloti campioni precum Hamilton, Vettel. Poate Daniel Ricciardo, pilotul australian , sa aibe veleitatile lui Senna, prin stilul agresiv. Poate in viitor va avea o masina mai buna decat Renault si se va putea bate cu cei de la Mercedes.

Mihai Coman (3 comentarii)  •  2 mai 2020, 7:16

Tare mi-as dori sa citesc un articol, domnule Oprisan, scris de dumneavoastra despre fabuloasa cursa de la Monte Carlo din '92 (sper sa imi amintesc corect), in care a purtat o batalie fantastica in ultimele tururi cu Nigel Mansell. La sfarsitul cursei, amandoi erau sleiti, nu se mai puteau tine pe picioare, si au fost dusi la podium pe brate de echipele lor.

Sebastian (1 comentarii)  •  1 iunie 2020, 19:05

Frumos. Felicitari, Cataline!..

Comentează