Omul care a respirat sport

A alergat, cu carte de muncă, doar cinci ani. A prins două Olimpiade, a luat trei medalii de aur, a stabilit recorduri mondiale ce stau, şi azi, în picioare. A continuat să meargă pe pistă şi la 80 de ani. Sir Peter George Snell ne-a părăsit acum câteva zile...

Chiar dacă trecuse de 80 de primăveri, îşi aducea aminte perfect unde şi cum începuse cariera sa de profesionist. Antrenorul Arthur Lydiard, un tip mereu aranjat, îl chemase în al său birou: „Peter, voi fi direct! Ai o viteză uluitoare, te urmăresc de ceva vreme. Dacă vrei să te antrenezi cu adevărat, vei deveni unul dintre cei mai mari alergători pe distanţe medii, totul depinde numai de tine!”.

El era Peter. Peter George Snell, născut în Opunake, Noua Zeelandă. Pe când avea 11 ani, ai lui se mutaseră în Waikato. Aici, puştiulică se apucase de toate sporturile din lume: alerga pe pistele de atletism, juca rugby, se băga la cricket, se descurca binişor la tenis de câmp, unde ajunsese destul de sus la juniori, sau golf. Lydiard auzise de el, dar i se părea că acest talent uriaş se diluează printre atâtea sporturi. Voia să-l antreneze, să-l transforme în campion, simţea că are stofă.

Roma şi Tokyo. Alături de Iolanda Balaş
Snell a acceptat, s-au apucat de treabă în 1957. Câteva concursuri câştigate, imediat, în Te Aroha. Peste trei ani – da, pare greu de crezut, dar doar de atât a avut nevoie! – la Roma, la Jocurile Olimpice unde Iolanda Balaş ori Bikila Abebe au atras atenţia întregii lumi, Peter a cucerit medalia de aur la 800 de metri, stabilind un record naţional.

Apoi, la Tokyo, peste patru ani, unde „Crăcănel” Constantin a ratat penalty-ul din meciul cu Ungaria, Snell a rezolvat două cazuri: 800 şi 1.500. Mai pe scurt: din 1920 şi până în zilele noastre, niciun alt atlet nu a reuşit acest lucru concurând sub cele cinci cercuri… Nu s-a oprit aici! În ianuarie 1962, record mondial la o milă, Cooks Gardens, Whanganui. Peste fix o săptămână, alte borne doborâte la 800 de metri şi 880 de yarzi. Unele dintre aceste bariere stau, şi azi, în picioare. N-a ars mult: din 1960 până în 1965, când s-a retras. Da, toate aceste performanţe obţinute în mai puţin de 2.000 de zile!

S-a apucat de ţigări. În sensul că s-a angajat la o fabrică producătoare, înainte de a se muta, în 1971, în Statele Unite, pentru studii. A început să studieze medicina sportivă, a devenit, dintr-un student eminent, un profesor extrem de apreciat. Sir Peter Snell a intrat în Hall of Fame în 1999. A fost unul dintre cei cinci sportivi de la Antipozi care au apărut pe timbre.

De fiecare dată când acorda un interviu, declara că îi este dor de sport, de mişcare. N-a mai putut sta prin birouri. S-a îndrăgosit de orientarea turistică. S-a băgat la concursuri, la peste 65 de ani, în 2003, chiar la Campinatul Naţional al Statelor Unite. Tot era puţin. Şi-a adus aminte că în tinereţe practicase tenisul de masă. Luat cu altele, uitase de el. S-a înscris la 75+, a terminat în Top 4 USA. A mers în Noua Zeelandă natală, la 79 de ani, la World Masters Games, în Auckland. A continuat să facă mişcare.

Cu alergarea din 1962 lua aurul în 2008!!!
Într-o zi, un jurnalist sportiv i-a bătut la uşă. Aducea cu el mai multe poze. Câteva erau de la „Lancaster Park”, acolo unde, cu 55 de ani în urmă, Snell stabilise WR-urile la 800m şi 880 yarzi. Altele, de la finala olimpică de la Beijing, din 2008, unde kenyanul Wilfred Bungei terminase primul la 800m, cu 1:44.65. Dacă Peter oprise cronometrul, în 1962, la 1:44.3, asta însemna că în China ar fi putut urca pe prima treaptă a podiumului, nu? La 46 de ani distanţă, corect?

S-a stins mai zilele trecute, în Dallas, unde se stabilise, la nici o săptămână după ce împlinise 81 de ani. Omul care a respirat sport alergase ultima dată în noiembrie…

* Sursa: Sports Reference