Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

De 22 de ori sus. Pe Acoperiş

Şerpaşul Kami Rita este omul care a atins, de cele mai multe ori, Everestul. Un nepalez de 48 de ani, modest, cu un suflet imens, demn urmaş al lui Tenzing Norgay

Permalink to De 22 de ori sus. Pe Acoperiş
sâmbătă, 5 ianuarie 2019, 10:59

De pe Calea Lactee se vede că istă treabă nu-i convine. Şade pe un scaun ce-l frige, cravata îi apasă omuşorul, zeci de becuri îl orbesc mai ceva ca zăpada, două tinerele se chinuie, din cinci în cinci minute, cu un penel pe faţa sa. I-au spus că o cameră îi va sta pe mâini, alta pe ochi, cealaltă pe tot felul de detalii. Celui mai tare om din Univers i se ia un interviu. „Şi cum vă simiţiţi acum, după stabilirea acestui nou record mondial?”, vine întrebarea. „N-am vrut asta. Doar mă duc la muncă, e meseria mea. Am noroc că sunt în viaţă”, spune, timid. Intră burtiera. Pe ecran, în partea de jos, scrie cu alb, pe o bandă albastră: Kami Rita Sherpa, de 22 de ori pe Everest!

S-a născut în 1970, într-o familie de nepalezi. Tatăl era unul dintre primii ghizi „proffesional Sherpa”, cum îi spuneau americanii. La 20 de ani se duela cu „optmiarii”, cu unii dintre ei fără oxigen suplimentar. În 1994 a făcut marele pas, Everestul. Ţinea minte perfect data: 13 mai. Apoi, aproape în fiecare an, a început să-i conducă pe alpinişti până sus. În 2009, 2010 şi 2013, s-a „supărat” chiar de două ori pe sezon. A ajuns la 10, apoi la 15 ascensiuni. Fratele urcase de 17. „N-am fost în competiţie cu nimeni. Nu există aşa ceva la noi. Te întreci, dacă vrei, jos. Sus, la peste 8.000 de metri, e altceva”, adaugă.

Întâlnirea cu Dave Hahn
La a 20-a bucată, l-au dat prin ziare, cu poze, cu tot dichisul. „Cea mai neagră zi?”. „2014, o avalanşă a ucis 16 şerpaşi. Cinci dintre ei erau din echipa mea, chiar când coboram. Anul următor, un cutremur a mişcat munţii, zăpada a acoperit 19 suflete într-o tabără de bază. Am scăpat doar pentru că am montat corturile în afara zonei centrale”. „Cea mai frumosă?”. „Într-o zi, în Kathmandu, cineva mi-a prezentat un american, un tip înalt, legat. Am stat la taclale cam o oră. Nu l-am recunoscut. Puţin ars, şapcă pe cap. În afara nostră, a şerpaşilor, era omul cu cele mai multe ascensiuni, 15, pe Chomolungma. Numai în Antarctica suise pe Vinson de 35 de ori, iar în Alaska de 21. Un adevărat monument. Dave Hahn”.

22…25… Poate 30?
Pe 16 mai 2018, Kami Rita a devenit omul cu cele mai multe Everesturi, 22 la număr. 22×8. 848m. S-a rugat, ca de fiecare dată, a luat cu el fotografia lui Tenzing Norgay şi a purces la drum. „Am 48 de ani, nu vreau să mă pensionez până la 55, pentru că simt că mai pot”. „Atingeţi 25 de cuceriri?”, l-au întrebat microfoanele. „Dumneavoastră le număraţi, eu, nu! Sper să ne auzim la 30”, a glumit el.

Kami Rita este, şi el, un monument. În primul rând, de modestie. „La fiecare ascensiune, primesc bani. Mulţi pentru un nepalez. Nu păstrez nimic, duc acasă, la familie. În 1994, la prima căţărare pe Acoperiş, am fost, tot anul, 49 de oameni care am reuşit să urcăm şi să coborâm cu bine. În 2017, erau 634. Toţi acuză ascensiunile acestea, am auzit că se vorbeşte despre o adevărată industrie. Poate aşa e, dar suntem o ţară săracă şi dacă numai din permisele de trecere spre vârf adunăm, anual, patru milioane de dolari americani”.

Interviul se apropie de final. „Cu ani în urmă, nu ne dădea nimeni de muncă. Băteam, în van, la uşi ce nu se deschideau. Acum, chiar şi cei mai experimentaţi alpinişti apelează la noi. Ştim unde sunt crevasele, montăm scări, cărăm buteliile cu oxigen suplimentar, ne dăm, imediat, seama, dacă vremea se schimbă”. „Eşti mândru?” e ultimul atac. Kami Rita, localnicul cu 22 de ascensiuni pe Everest, se gândeşte niţel. „În 1953, la prima urcare, Tenzing n-a ştiut să facă poze, aşa că Sir Edmund Hillary l-a tras pe el în cadru, acolo sus. Aşa că prima imagine cu Acoperişul cucerit e a unui şerpaş”.

* Sursa: The Himalayan Times

Comentarii (11)Adaugă comentariu

Mircea (15 comentarii)  •  5 ianuarie 2019, 11:46

E o placere sa citesc astfel de articole ! Nepal este o tara superba si totodata foarte bogata; nu bogatia materiala indusa de civilizatia vestica ci cea spirituala. Influenta vestica asupra tarii are doua taisuri: pe de o parte accesul ( de exemplu ) la invatamant dar pe de cealalta parte materialismul care de-a lungul timpului influenteaza negativ cultura nepaleza. Nu degeaba, o tara vecina - Bhutan - este extrem de sceptica in contactul cu civilizatia noastra. Este super sa vezi ca nepalezii nu au ambitiile vesticilor de a urca pe Everest pt orgoliul si performanta proprie ( nu vad alt motiv de ce cineva ar urca la 8848 m), este super sa vezi cum nepalezii trateaza muntii: cu respect si recunostiinta. Este trist sa vezi ca influenta banilor vestici strica o societate care de sute de ani a trait in balans cu natura... In fine, un moment de varf in relatia sherpa - alpinistul vestic a avut loc acum cativa ani cand doi alpinisti experimentati ( Ueli Steck & Simone Moro ) aproape au fost linsati de un grup de sherpa's pe Lhotse.... Everest este un big business...nu stiu daca tb sa ne bucuram de chestia asta..

Calin (2 comentarii)  •  5 ianuarie 2019, 12:30

Un adevarat model. Din ce in ce mai rari oamenii de felul asta. Subiectul este unul bine ales.

Cris (2 comentarii)  •  5 ianuarie 2019, 14:02

unul dintre putinele articole demne de cititi pe acest site. Nu inteleg de ce unii jurnalisti de valoare ( si nu vorbesc de un Ioanitoaia care in viata lui nu a scris despre altceva decat fotbal ) se plafoneaza pe aici....

Bibi (213 comentarii)  •  5 ianuarie 2019, 18:19

Catalin, multumesc !

Valeriu (28 comentarii)  •  5 ianuarie 2019, 19:17

Frumos, Catalin!

Daniel G. (1 comentarii)  •  5 ianuarie 2019, 21:50

De fiecare data articolele dumneavostra mangaie usor, usor sufletul si lasa in urma o lacrima in coltul ochiului ,pentru ca vorbiti despre altfel de oameni ! Multumesc !

gebrail (1 comentarii)  •  6 ianuarie 2019, 10:25

mircea, sunt mai multe de scris despre conflictul din aprilie 2013, intre trei alpinisti (mai era unul Griffith Jonathan) si un grup de serpasi, care lucrau pentru ceva ascensiuni comerciale, si-i incurcau pe cei trei.....de fapt, n-am inteles de ce ai introdus asta in comentariul tau, foarte comunist! sa demonstrezi, ce? nu inteleg ce cautati personaje din astea, cum sa ma exprim, de tip antena 3 si trv, in chestii serioase, unde se discuta despre mari alpinisti, adica oameni care pot fi modele oricui, chiar si unui comunist!!!!!

Mircea (15 comentarii)  •  6 ianuarie 2019, 13:59

@gebrail: comentar comunist pt ca pun semne de intrebare asupra partilor negative ale comercializarii alpinismului ?? Pai...nu era tocmai comunismul unde nu era loc de critica sau intrebari neconfortabile sau unde nu erau acceptate alte perceptii ?? Hmmm ;) Eu nu pun in discutie meritele serpasului Kami Rita si nici ale lui Ueli Steck sau Simone More ci incerc sa arat ca exista si o alta fata a alpinismului. Pai hai sa-ti mai spun o chestie: discutia asta cu comercializarea expeditiilor, partile negative ale influentei vestice asupra regiunilor din Himalaya si Tibet este in foarte vie si este foarte bine ca este asa.

Crst (1 comentarii)  •  6 ianuarie 2019, 14:24

Felicitari! Superb articol

seba (98 comentarii)  •  6 ianuarie 2019, 23:02

multumim, Catalin :)

Radu (1 comentarii)  •  8 ianuarie 2019, 11:46

Bun material, ca de obicei ! Toate cele bune domnule Oprisan

Comentează