Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Fotbalişti făuritori de Reîntregire

Au fondat o trupă în jurul unei mingi, au strâns numai români. Culţi, fini, iubeau sportul. Au fost la Mărăşeşti, au ajuns în Alsacia, au murit în Galiţia. Şi au mers, acum 100 de ani, la Marea Unire: Colţea Bucureşti

Permalink to Fotbalişti făuritori de Reîntregire
sâmbătă, 10 noiembrie 2018, 9:35

„Avem trei sferturi de minge, ne mai trebuie un teren, o căsuţă unde să ne schimbăm, încă vreo 10 băieţi, un nume şi nişte tricouri. În rest, stăm bine, aş zice”. Asta era gluma preferată a lui Ionică Pavel, licean din Bucureştiul lui 1912. Cu toţii – el, al lui frate, Sandu, Mitică Ostrovschi şi Mituş Secăreanu – fuseseră la match, la „Bolta Rece”, unde jucaseră „verzii” cu „roşiii”.

Prin oraş începuseră a se da partide, dar nu vedeai picior de român: anglo-saxoni şi germani de la companiile străine, doi belgieni, un olandez şi ungurul Veröcsy, namila ce păzea poarta, cu o şapcă pe cap gen „Peaky Blinders”. „Fierbeau” să fondeze o grupare şi, pe drumul spre casă, numai despre asta sporovăiseră. Da, se duceau şi la „Sfântul Elefterie” în spate, pe tăpşan, mergeau şi la „Expoziţie”, la fabrică, la Colentina, la „Cometa”, pe Câmpul lui Pleşoianu, lângă Velodrom, peste tot unde exista o minge, pentru că asta era o condiţie esenţială pe atunci!

Doi lei x 4 = o echipă
Pe 10 iunie 1913, cu fix şase zile înaintea declanşării celui de-al Doilea Război Balcanic, Ionică Pavel reuşise să-l păcălească pe Mituş. „Mă, un obiect al muncii costă opt lei. Noi avem şase, câte doi de căciulă, te bagi şi tu?”. Se băgase! Aşa a apărut Clubul Sportiv „Colţea”, după numele cartierului în care vieţuiau, una dintre primele grupări din fotbalul nostru. Au scris, de mână, un regulament, şi-au dat funcţii, fiecare a primit câte una: preşedinte, vice, casier şi secretar. Şi-au tras teren, chiar acolo, la „Boltă”. Au pus 50 de bani cotizaţia, au încropit o echipă. O singură mare condiţie: trebuia să te fi născut român!

S-au pus pe amicale, mai ales cu cei de la „Bukarester FC”. 1914 îi găseşte la Brăila, în primăvară. În toamnă, „turneu” de două meciuri, în Oltenia. Debutează printre grei, în Cupa „Jean Luca P. Negulescu”, cu Româno-Americana, cu Prahova FC din Ploieşti, cu România FC. În 1915 şi 1916 câştigă „Cupa Harvester”, la categoria a II-a, un fel de ligă secundă a Capitalei. Oamenii nu-s interesaţi numai de fotbal. Promovează sportul, mişcarea: căpitanul V. Cristescu este specialistul Regatului la 10.000 de metri, se urcă pe „Postăvar”, se aleargă la maratoane.

Vor să arate calităţile românilor: uneori, la competiţii extrasportive, participă în iţari! Dar Europa e în război, prima mare conflagraţie mondială îi muşcă din trup. În august 1916, în casa lui Vintilă Brătianu, se semnează actele de intrare în luptă, după ce vreme de doi ani fuseserăm ţară neutră. Cu mici excepţii, toată trupa de la „Colţea” merge să lupte. Fotbalul e uitat, mingea e schimbată pe puşcă. Paul Panţu moare la Mărăşeşti. E citat pe ordinul de zi. Ilie Tudor ajunge în Galiţia. Aici îşi va găsi sfârşitul. Costică Iordăchescu merge cu frontul în Alsacia şi Lorena. E dat dispărut. Nu se va mai întoarce niciodată…

O trupă de fotbal cu om la Alba Iulia!
Cornel şi Ioan Pavel scapă, ultimul rănit. Gigi Iacobescu, locotenentul, un fotbalist extrem de fin, dă mâna cu Regele Ferdinand. Eroismul lui Vintilă Cristescu ajunge pe prima pagină a gazetelor.

Pe 11.11, la ora 11, în 1918, Primul Război Mondial se sfârşeşte! 535.000 de români pieriţi. Printre ei, jucătorii de la Colţea. Rănile se cicatrizează cu greu, dar dragostea pentru minge învinge totul.

În decembrie 1918, la Alba Iulia, Polieni, fundaşul, e trimis să participe la Marea Unire. Duce cu el, în sân, o fotografie a primei echipe, o trupă plină numai de români. Cu un creion cineva scrisese, sub imagine, vorbele lui Hense, vedeta celor de la „Bukarester FC”, rugat să glăsuiască ceva despre trupa apărută în jurul unei mingi: „Colţea nu va lua cupa, dar este în stare să o dea cui vrea”…

* Surse: „Fotbal de la A la Z”, „Clubul Sportiv Colţea”

Comentarii (14)Adaugă comentariu

Van orton 88 (2 comentarii)  •  10 noiembrie 2018, 12:42

Exceptionl articol....ce poti sa mai zici? Felicitari Cataline...

dan motoran (4 comentarii)  •  10 noiembrie 2018, 22:12

Catalin asta e un fel de Ioan Chirila. Felicitari !

ducu (2 comentarii)  •  10 noiembrie 2018, 22:59

Bai gutanilor numai voi credeti ca e greu sa scrii un articol pe saptamana si ala luat din carti. Ziarist te numesti cand scrii zilnic si iei atitudine.

Moise (2 comentarii)  •  10 noiembrie 2018, 23:22

Bravo. Mi-a placut mult, ca de obicei. Felicitari

Eugen (11 comentarii)  •  11 noiembrie 2018, 3:55

Ducule,aici e vorba de cineva care ,prin articolele sale,sadeste un pic de cultura sportiva si ne aduce uneori aminte si cine au fost cei dinaintea noastra carora le suntem atat de indatorati......nu trebuie sa inventeze apa calda pt asta.Daca esti capabil mediteaza un pic la asta !

Laurentiu Costel (1 comentarii)  •  11 noiembrie 2018, 9:39

Al câte-lea derby se joacă în seara asta? Conform LIBERTATEA DE DUMINICĂ 144 iar GAZETA SPORTULUI DE DUMINICĂ 174 !

vasim2 (37 comentarii)  •  12 noiembrie 2018, 11:22

Felicitari pentru articol, exceptional!

IRINEL (1 comentarii)  •  12 noiembrie 2018, 11:32

Un articol care nu are cum sa ni iti placa . Felicitari

Octavian Stăncioiu (5 comentarii)  •  12 noiembrie 2018, 12:42

Și așa s-a românizat fotbalul românesc!

Oae (24 comentarii)  •  12 noiembrie 2018, 16:48

Xenofobi! Ce echipa poate fi aia fara un Lacatus, Bölöni sau Klein? Romanii erau competitivi doar la oina pe vremea aia.

Van Orton 88 (2 comentarii)  •  12 noiembrie 2018, 21:08

Ia fiti atenti un pic aici.....avem printre noi pe ultimul critic gazetar in viata...unu care face aprecieri si clasificari in functie de atitudine...omu e la curent cu Psaltirea scheiana, Psaltirea Hurmuzachi, Psaltirea voroneteana, Codicele voronetean, Cazania mitropolitului Varlaam, Psaltirea in versuri a lui Dosofte, cu filozofia greaca si fin cunoscator al curentului dadaist...noi astia mai pamanteni care apreciem un articol pe saptamana, luat din carti, brosurici si manifeste ilegaliste ne simtim onorati sa fim catalogati si etichetati drept columbofili de catre un desavarsit erudit in ale criticii gazetaresti... recunoastem, ca pe langa lipsuri, avem si multe neajunsuri ( a se vedea discusurile de la Congresul XIV/P.C.R), dar ne angajam in mod solemn sa ne ridicam in cel mai scurt timp, prin munca si studiu intensiv, la un nivel cat de cat apropiat cerintelor actuale de evaluare a unui articol sportiv...cu scuzele de rigoare, FELICITARI Cataline pentru acest articol !! Toate cele bune !!!

Iulicu (1 comentarii)  •  10 iunie 2020, 16:20

Inceputurile football- ului in tara noastra,legenda,adevar,asa a fost si trebuie luat ca atare...la Cat mai multe articole de gen va rugam

Comentează