Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

De Marcos de Oscar

Cu un halat alb pe el, fără a vrea să fie recunoscut de cineva, fotbalistul lui Athletic Bilbao merge, în fiecare vineri, la spital, pentru a alina suferinţa unor copilaşi bolnavi incurabil. Un jucător cu o inimă imensă, de "leu"

Permalink to De Marcos de Oscar
sâmbătă, 8 septembrie 2018, 10:07

„Ochi de peruzea” face semnul. E momentul în care trebuie să-şi desfacă picioarele, ca să treacă cel mic printre. Puştiulică râde, e fericit. Tipul de 1,80 duce un deget spre buze, pentru ca Beñat, în bucuria lui, să nu-i trezească şi pe ceilalţi prichindei. E vineri seara, „Hospital Universitario Cruces”, Barakaldo, aria metropolitană Bilbao, Ţara Bascilor, Spania. L-a botezat aşa din prima clipă, pentru că a fost izbit de culoarea ochilor săi…

De doi ani casa lui e Clinica de Oncologie… Nu-i medic, nu-i asistent, nici măcar nu e rudă cu băieţelul. Doar vine pe acolo ca să se joace cu ei, să le mai ia din suferinţă. Face „tunele”, se postează în patru labe, spune glume, îşi pune nas de clovn. Aşa e şi acum. Aşa a fost şi vinerea trecută. Şi cu două în urmă. Şi cu o lună…

O nălucă iubită de toţi
Omul acesta pare că nu există. Dar năluca e cunoscută de către doctori. La final de săptămână, apare acolo. Vine cu mingi, cu cutii de bomboane, cu poze cu autograf. Ia un halat şi aleargă prin saloanele sufletelor năpăstuite.

E Oscar de Marcos Arana. Fotbalist la Athletic Bilbao. Peste 350 de meciuri. Nouă sezoane legate.

Tipul de 29 de ani e dintr-alt aluat. A avut oferte din Anglia. Suculente. A spus că nu pleacă de la „lei” pentru bani în plus. În noiembrie 2015 a fost la un pas de a debuta în naţionala iberică. Amicalul cu Belgia n-a mai avut loc, ameninţarea teroriştilor închisese Bruxellesul. N-a plâns, a declarat doar că liniştea Europei e mai importantă decât un meci de fotbal. Iñaki Williams l-a luat cu el în Ghana, patria mamei. A strâns fonduri pentru copilaşii nevoiaşi de acolo, a încărcat un avion cu alimente şi haine. Atacantul l-a numit „fratele meu alb”.

Gurpegui, care conduce un ONG, i-a povestit despre prichindeii din Peru. A mers şi acolo. Într-o zi, a aflat că un băieţel de 10 ani se trezise dintr-o comă profundă după ce văzuse un meci al lui Athletic. Peste câteva ore, de dimineaţă, cel mic găsea pe marginea patului un tricou. Imaginea cu el îmbrăcat cu „18, DE MARCOS” e senzaţională…

Nimeni nu-l obligă să facă asta. Nu există nicio declaraţie, pentru că pur şi simplu nu vrea să vorbească nimic. În fiecare vineri – când timpul îi permite – ajunge la „Cruces”. „Acum o săptămână am mers în vizită la fetiţa unor prieteni. Opt ani, bolnavă de leucemie. Pe perete, o poză cu De Marcos, cu autograf. Am întrebat de unde este. Mi-au răspuns, şoptit, că apare mereu prin saloane. N-am crezut”. Mesaj pe reţelele de socializare. Sau: „Cu câteva zile în urmă, Ane, fiica mea, era internată. Omul a venit, a văzut că doarme, n-a dorit s-o deranjeze. I-a pupat mânuţa, a lăsat o fotografie şi s-a retras”. Semnat: Asier Gisasola.

Nu vrea publicitate. Deloc!
Vestea a început să plece la drum. Televiziuni, ziare. Poate o poză, poate o exclusivitate. Marcos l-a chemat pe cerberul cu presa de la club şi l-a implorat să facă tot posibilul să nu „transpire” nimic. Să ungă ce e de uns, să roage ce e de rugat, dar să nu vadă bliţ. Presa din Ţara Bascilor a scăpat ceva, ştirea a trecut Pirineii şi-n Franţa. S-a supărat. A vrut să schimbe ziua, dar n-a putut. Omuleţii îl aşteptau vineri…

După un antrenament, cu un an în urmă, i-a rugat pe băieţi să mai zăbovească niţeluş în vestiar. Le-a povestit despre cei mici, i-a rugat să vină cu el. Se apropia Crăciunul. Nouă dintre ei, în frunte cu Aduriz, au întrebat, pe loc, ce trebuie să aducă. A fost singura dată când a acceptat să fie fotografiat, alături de medici şi de asistente, în holul spitalului.

De Marcos, un tip de Oscar, nu vrea publicitate. Dar spaniolii îl răsplătesc, de fiecare dată. Au o expresie perfectă pentru ceea ce face el: ENORME DE MARCOS!

* Sursă: eldesmarque

Comentarii (7)Adaugă comentariu

stelu (11 comentarii)  •  8 septembrie 2018, 17:50

cuvantul de ordine? sublim.umanist vorbind?bonomia in stare pura.multumim senior.hola.

Vali (15 comentarii)  •  8 septembrie 2018, 18:02

Simplu si frumos.Un om.Multumim ptr.asta,Cătălin!

ovidiu_3003 (108 comentarii)  •  8 septembrie 2018, 19:51

asa fac si fotbalistii Universitatii Craiova...numai ca nu transpira nimik in presa...

marian0904 (75 comentarii)  •  8 septembrie 2018, 21:36

. . . (fara cuvinte)

addy (14 comentarii)  •  8 septembrie 2018, 21:38

ce om misto! super

Vlad (2 comentarii)  •  9 septembrie 2018, 16:14

Multumim, Catalin!

Comentează