Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Elena, prima noastră aviatoare

Spiru Haret, da, mintea cea luminată!, reazemă cotul stâng de birou. Cu dreapta se loveşte peste frunte. „E a patra oară când o refuz pe această domnişoară, dar ea va continua să-mi scrie. Chiar nu înţelege că nu am ce […]

...

Duel interbelic: ”La Cameră!” ”La Capşa!”

E frig de tremuri şi cu paltonul cel gros pe tine. E sfârşit de februarie, dar cei doi războinici se lasă numai în cămeşe. Crivăţul pare că intră de peste tot: magazia e asfaltată, posedă ferestre, nu şi geamuri la […]

...

Maratonista de la metrou

Poza era cea „tradiţională”: câştigătoarea, cu o „sfârşeală” pe chip, cu dreapta petrecută peste gâtul unui poliţist, cu stânga preluată de alt om al legii, gesturi de om epuizat. Aşa şi era! La cei 27 de ani neîmpliniţi, Rosie Ruiz […]

...

Baştan sub cupola de mătase

Se ridicaseră, pe la 9:45, de la Baza Aeriană Otopeni, cu un „AN-24 T. Echipaj bun, şcolit. Colonelul Mihai Iacob era la manşă, inginer de bord „Bejănică”, Florin Bejan. Jos, la sol, Gigi Alexa dirija totul. 11 luni trebăluiseră. 11 […]

...

The Tennis Girl – ”Da, am jucat bine pe fund!”

„Fio, am o idee cu care spargem tiparele! Doar să vrei tu să-mi pozezi. Ceva tare, legat de tenis!”. „Păi, ai tot ce-ţi trebuie?”. „Dacă spui da, rezolv problemele în maximum o zi!”. Textul cu care se naşte una dintre […]

...

Geniul care nu a existat niciodată

Într-o misterioasă noapte, un misterios domn a reuşit să învingă doi campioni mondiali la şah. Din trei mişcări. La propriu! Apoi şi-a strîns piesele şi a dispărut Final de octombrie. 1927. Cel mai luxos hotel din Buenos Aires. Etajul şase. […]

duminică, 7 aprilie 2013, 10:04

Într-o misterioasă noapte, un misterios domn a reuşit să învingă doi campioni mondiali la şah. Din trei mişcări. La propriu! Apoi şi-a strîns piesele şi a dispărut

Final de octombrie. 1927. Cel mai luxos hotel din Buenos Aires. Etajul şase. Bătăi în uşă. Se ridică să deschidă, dar n-are chef de nimeni. E obosit. „Bună seara, stimate domn, îmi cer scuze de deranj. Am făcut o descoperire epocală”, zice tipul. Poartă un raglan ponosit, barbă prelungă, e lat în spate, înalt. Crede că vrea să-i dea în cap, să-i ia banii. „Maestre, am nevoie doar de 20 de minute. Am găsit o modalitate de a cîştiga o partidă în maximum 26 de mutări, indiferent de ce jucaţi dumneavoastră… Vă rog”… Omul, clar, e nebun, zice Jose, în timp ce-i oferă nepoftitului un scaun. Jose e Jose Raul Capablanca. Cubanez, unul dintre cei mai buni şahişti din toate timpurile. Chiar cel mai mare, afirmă mulţi. Aproape că rîde. Bagă o ironie. „Doriţi să jucaţi dumneavoastră cu albele? Sau cu negrele?”. „Nu conteză!”, zice vocea. „Oricum termin în mai puţin de 26 de mutări! Aaa, văd că nu aveţi încredere… Uitaţi cum facem! Dăm drumul la una. Vă bat pînă-n 26, mai jucăm. Nu, mă retrag şi jur că nu vă mai deranjez niciodată!”.

Capablanca, remarcabil în jocul de final, sprinten în mutări, surîde… Mat rapid! Cubanezul îşi muşcă buza de sus. Nu poate crede!!! Omul e imobil. Nu se bucură, nu tresare. Doar „citeşte” tabla, piesă cu piesă şi analizează. Aproape că nu clipeşte…

„A trebuit să-l omor, n-am avut ce face!”
Capablanca fierbe. „Mă, străinul ăsta e prea sigur, ce naiba!?!”. A doua partidă, al doilea mat. Înainte ca maestrul să apuce să întrebe ceva, străinul strînsese, deja, piesele în punguţa cu care venise. A făcut o reverenţă şi a dat să iasă. A mai auzit doar atît. „Te rog să te duci şi la domnul Alehin, să-i arăţi şi dumnealui”…

Aleksandr Alehin e un mare maestru internaţional rus, stabilit în Franţa. Cu el se bate Capablanca la titlul mondial. De aia sînt acolo, la Buenos Aires. Rezultatele de egalitate nu contează, se joacă cine ajunge primul la şase victorii. Cubanezul e „en titre”. Franco-rusul, „şalangerul”… Se văd a doua zi, în faţa tablei. E runda a 29-a… Lui Capablanca îi e ruşine să întrebe. Dar întrebă: „Da, m-a vizitat un nebun. Zicea că-n 26 de mutări… N-am jucat una ori două partide, ci vreo nouă. Nouă, don Raul! Nouă! Mat în toate! N-am avut ce să fac… A trebuit să-l omor”…

Capablanca nu ştie ce să creadă. Glumeşte? Vorbeşte serios? Finalmente, pierde titlul mondial. Alehin e regele. Însă ceva îl macină. Misteriosul care i-a „executat”… Cine era? Cine putea învinge, în aceeaşi seară, doi campioni mondiali, de fiecare dată sub 26 de mutări?

Şah sau Agatha Christie?
Povestea-i istorisită de Manuel Lopez Michelone, mare maestru mexican, într-o carte a sa. Tipu-i credibil, e prof de automatică, ţine cursuri la facultăţi aztece de renume, dar şi în Marea Britanie. Fabulaţie, dom’le, o să ziceţi! Acum ce facem, transformăm şahul în romane de Agatha Christie? Posibil ca „geniul” din acea seară să nu fi existat. Dar misterul persistă. Ca şi asupra morţii lui Alehin, găsit fără suflare în camera sa de hotel din Estoril, Portugalia, în martie 1946. Ca şi asupra decesului lui Capablanca, secerat de o hemoragie cerebrală în 1942, pe străzile din New York. Ca şi asupra plecării din această viaţă a lui Emanuel Lasker, adversarul lui Capablanca, mort la un an după cubanez, fix în aceeaşi cameră din spitalul „Mount Sinai”. Ca şi asupra…
poza-1.jpg
Capablanca a primit primul vizita nocturnă. L-a trimis la.. Alehin, ca misteriosul domn să-l bată şi pe el.

Comentarii (49)Adaugă comentariu

petru (2 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 10:59

Un articol foarte interesant.Catalin este valoros…

pff (2 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 11:07

povesti de adormit copiii :))

Ciprian (1 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 11:12

Multumim pentru articol. Foarte interesant.

cata (1 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 11:14

felicitari pentru articol

Osyris (1 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 11:14

Foarte frumos,la cat mai multe astfel de povesti despre sah!

toto (1 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 11:15

felicitari pentru articol

mimi (1 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 11:40

si uite asa o barba avea…..prelunga, nu? :)))))))

junior (2 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 11:41

nu cred ca putea cineva sa l bata de 9 ori pe alehin la rand , pai nici computerele de azi care analizeaza sute de mutari pe secunda nu cred ca i-ar da 9 -0 , lasandu-i bineinteles un timp sa se puna la punct cu tot ce a aparut in sah din ’30 pana astazi. iar capablanca , daca vroia sa termine o partida in mai mult de 26 de mutari o termina cu siguranta

sammibv (1 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 11:42

frumos articol.asteptam mai multe povesti despre sah.
felicitari si noi articole interesante.

Costy (1 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 11:48

Interesanta poveste!

unu’ (1 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 12:01

Material de film. Tare povestea!

vasim (36 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 12:08

Articolul e bine scris felicitari!
Cu realitatea nu prea are legatura, este cu sigurantza doar fictiune!
Eu joc sah si stiu ce zic, la jocul de sah exista un numar de mutari limitata(combinatzii de mutari) deci daca ar fi posibil asa ceva un computer ar putea sa descopere asa ceva.
Se vede in poveste de fapt ca este unpic de ironie la pasajul : „Te rog să te duci şi la domnul Alehin, să-i arăţi şi dumnealui” 🙂

Arkan (1 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 12:18

Hai sa va zic eu una si mai tare… cu toate ca e mort de aproape 70 de ani, eu l-am batut ieri de 10 ori pe Alekhine in decurs de 30 de minute. Mat cu pionii.
Prieteni, ce Dumnezeu, santem prosti? Hai sa ne revenim din visele astea erotice. In primele 4 mutari de abia iti dezvolti jumatate din piesele minore si faci rocada. Despre ce vorbim aici ? Daca ati sti cine a fost Alekhine si care a fost stilul sau cu siguranta nu ati crede prostiile astea.
Ma bucur totusi ca se mai scrie si despre sah !

seba (98 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 12:27

ma bucur ca scrieti si despre sah. multumim.

kipiani (1 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 12:33

Doar Moartea putea sa-i aduca pe cei doi, atat de repede, in pozitii de mat! Dar pana si ea poate sa-ti dea mat o singura data!

Mihail Dionis (4 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 12:50

Frumoasa *poveste*. Face parte din iconismul speciei umane. Apropo, si nuvela lui Stefan Zweig face referire la o situatie ipotetica oarecum similara, cu diferenta ca acolo este o fictiune asumata de la bun inceput iar rezultatul nu este atat de teribil (26 de mutari sunt totusi MULT prea putine pentru a da mat pe tabla unui MM atent care se mai intampla sa fie si campion), acolo necunoscutul remizeaza o partida si castiga alta cu campionul mondial, intr-un cadru absolut neoficial la bordul unui vas, inainte sa o dea pe pasarele. Cine are o minima idee despre sah, stie ca povestea de sus nu este nici macar realista (sa nu mai vorbim de reala), mai mult: avand in vedere relatiile nu tocmai bune intre Capablanca si Alehin, este complet implauzibil sa isi fi pasat unul altuia un astfel de adversar si apoi sa fi discutat despre el. Insa iconismul arhetipal ramane: in definitiv, de ce mai toti saritii de pe fix care vor sa revolutioneze fizica se apuca sa il contrazica pe Einstein sau pe Newton?! 🙂

patrick64 (2 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 12:51

povestile frumoase nu trebuie comentate ci spuse mai departe
multumesc catalin

Gambit (4 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 12:59

A fost atat de studiat / disecat acest joc, incat nu cred ca mai exista secrete… cel putin nu in deschideri si jocul de final (care sunt pure teorii). Doar jocul de mijloc da natura creativitatii si inteligentei individului.
Oricum, frumoasa legenda…
Si totusi… daca e adevarat? ce frumos ar fi!

domarius (2 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 13:12

alehin a dat simultan orb(adica fara sa vada vreo tabla de sah) la 34 de mese numai de la maestrii in sus a cistigat 31 si 3 remize,a fost 27 de ani campion mondial murind campion!

petru (2 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 13:16

Cred ca mexicanul a visat dupa ce luase cine stie ce substante halucinogene!Cind c-a trezit a transformat visul in realitate .Unmare maestru de sah nu poate fi batut de nimeni de noua ori la rind.In jurul marilor maestri se nasc adesea legende care uimesc .Asta ,insa,e de-a dreptul stravezie!Cine o crede ,e naiv!

adi (9 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 14:48

frumos mai scrii:)

Danut (40 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 15:26

Ca de obicei,crapam piatra-n patru.
Un articol excelent,fictiune sau nu.
Va bucurati,unii dintre voi,ca este un articol despre sah,dar disecam subiectul de parca am fi intr-un laborator de clasa a saptea.
Sunt curios de un lucru:daca ar scrie Catalin un articol despre Becali,Dragomir sau alt mamutoi din sportul romanesc,cati dintre voi ati comenta?Si in ce fel?
Fictiune sau nu,un articol scris in tiparul caracteristic,adica unul BUN!

Mihail Dionis (4 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 16:17

Nu e vorba de crapat piatra in patru (sau mai bine zis de tetrasectiunea podoabei capilare) ci de o chestiune de principiu. Povestile sunt de regula frumoase; unele sunt adevarate, insa altele sunt fictiune, iar daca pentru o opera literara declarat fictionala este cat se poate de in regula sa apara naratiuni ale unor evenimente imaginare, nu este chiar in regula ca autorul sa le prezinte cu un parfum declarat de credibilitate: „Tipu-i credibil, e prof de automatică, ţine cursuri la facultăţi aztece de renume, dar şi în Marea Britanie” si sa sugereze ca ar exista vreun mister abscons care i-ar lega pe Lasker, Capablanca si Alehin prin decesele lor (care de fapt nu au nimic misterios ci doar trist). Pentru ca isi invata prost cititorii, cu alternante indiscernabile de adevarat si fals: nu e bine.

Grig Dan (6 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 17:05

Bai frate , voi nu cititi si titlul???

Nea Oprisene, deseneaza-le te rog…Geniul care NU A EXISTAT. E o poveste despre 2 campioni care se pregateau de meci, care nu stiau daca exista cineva mai bun si care isi imaginau toate scenariile posibile!!! Superba relatarea, cine stie cunoaste!

mita (1 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 17:08

un extraterestru a fost cel care a castigat.
a vrut sa puna in balanta inteligenta oamenilor si a invins
asta e
sunt buni, mult peste noi.

M (1 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 17:38

Mat in 26 de mutari la un campion mondial nu da nici cel mai performant computer din lume, iar scenariul ca bate un necunoscut la usa si campionul il baga in camera e ridicol. Acest articol este o rusine fata de toti jucatorii de sah care au studiat putin acest sport.

Bibi (209 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 17:46

Catalin, multumesc !

bankk (3 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 18:00

e ok articolul, omul doar a prezentat povestea, el nu are de unde sa stie daca este sau adevarata, desi este clar unde este realitatea

Mihai Radu (1 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 18:03

Hai, frateeee! Oprișane, e cusută cu pioni otrăviți povestea, ce naiba!

mariuss72 (2 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 18:05

Pff, unii s-au nascut adormiti…sau n-au fost niciodata copii…dormi in pace. Multumesc pentru articol…

petru (2 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 19:33

Topescu, Mitran, Gradinescu, Naum, Oprisan, cam asa ar fi povestea marilor comentatori sportivi…

Danut (40 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 19:42

@Mihail Dionis
Sunt curios cate din articolele precedente ai citit?
Citeste macar ultimele 10 si trage o concluzie!
Realitate si un pic fictiune pt a iesi un articol reusit,pt. a iesi un pic din cotidianul „personajelor” amintite in comentariul anterior,si,care au „lingaii” lor in presa scrisa.
Eu unul,care citesc de 3 ani in fiecare duminica aceste istorioare,sunt incantat ca cineva scrie si despre altceva.
OK,este si fictiune,dar cum spunea Grig Dan,titlul este sugestiv.
Intreb si eu,asa intr-o doara:oare atunci cand povestim ceva apropiatilor,nu „inflorim”chiar nimic?Suntem perfecti?

Vlad (1 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 21:11

Frumoasa poveste. Meciul dintre Capablanca si Alekhine a fost depasit ca frumuste poate doar de cel dintre Fisher si Spassky. Doi dintre cei mai mari titani ai sahului care se impingeau unul pe altul sa fie mai buni, sa descopere ceva nou. Ma bucur ca se scrie ceva si despre sah, este un sport ce ar trebui sa fie mult mai promovat.

gambit (4 comentarii)  •  7 aprilie 2013, 22:42

Parca ar fi vorba de Bobby Fischer. A cucerit lumea si a disparut, a ars intens si-apoi s-a stins in uitare. L-a ingroparea lui au asistat 7 persoane. Mormantul lui e o movila de pamant.
Se pare ca a fost un geniu nebun, si totusi… ce bine-ar fi ca in lumea asta sa fie mai multi nebuni ca el.
http://www.youtube.com/watch?v=VOa5oFiUhQs

ion c (1 comentarii)  •  8 aprilie 2013, 0:07

Daca a fost adevarat, eu vad doar doua explicatii posibile: fie i-a hipnotizat, fie i-a imbatat bine 🙂

DD (23 comentarii)  •  8 aprilie 2013, 0:19

Frumos articol, ca de obicei Cataline !

Iar pt „sahistii” de aici dupa pagina, lasati nasul mai jos…..voi inteligentilor, care cunoasteti tainele sahului suprem! Va macina orgoliul…cum sa existe un asa personaj, sa dea mat in 26 mutari ?! Si voi, care jucati sah va luati „papara” de la vreun tataie in Cismigiu ?! Asta doare nu? Ipocritilor !

PS: Felicitari Catalin !

Mihail Dionis (4 comentarii)  •  8 aprilie 2013, 3:07

Tocmai pentru ca ii citesc cu placere articolele proprietarului acestui blog mi-am permis sa il critic putintel de aceasta data. De regula, dl. Oprisan imbraca haina eruditului de specialitate care se documenteaza (bine) si produce un text cu valente literare despre cate un caz real. Nu am nimic impotriva ca domnia sa sa „comita” si vreo fictiune bine scrisa.
Chestiunea cruciala este: acest text este realitate sau fictiune?!
Privind exclusiv la titlu si la semnificatia lui primara, s-ar parea ca e vorba de un personaj inexistent. Citind si continutul articolului, semnificatia titlului devine mai complexa: el se poate interpreta ca referire nu atat la inexistenta personajului cat la refuzul „oficial” de a admite ca un astfel de personaj a existat cu adevarat, exista o serie de dialoguri aparent reale iar sursei originare a informatiei ii este atasat un atribut explicit de credibilitate. Mai mult, confuzia intre planuri este sporita de pretinsul mister care ar inconjura disparitia campionilor oficiali de sah nr. 2, 3 si 4 si care ar avea chipurile legatura cu necunoscutul ce i-ar fi dovedit nocturn pe nr. 3 si nr. 4.
Rezultatul este un material interesant pentru cititorii dornici de a citi povesti frumoase si teribil de ambiguu pentru cei ce se asteapta sa afle ceva nou despre trecutul sportului mintii. In spiritul reputatiei pe care dl. Oprisan si-a construit-o prin articolele sale precedente, era de asteptat sa propuna un eseu documentar sau o simpla fictiune asumata, insa articolul se scalda intre doua ape propunand o anumita ipoteza cu un grad de probabilitate neneglijabil: pentru proprietarul blogului, relatarea ar putea fi si adevarata.
De aceea am salutat articolul in sine si povestea, insa am tinut sa precizez in clar pentru toti cei care s-ar putea lasa amagiti de ambiguitatea discursului ca informatia prezentata nu poate fi decat o inventie 100%. Nu este o poveste „inflorita” ce pleaca de la un fapt realmente survenit ci o poveste pur si simplu imaginara servita cititorilor intr-un mod inselator. Intentionalitatea articolului este greu de lamurit: iata de ce demersul d-lui Oprisan ramane unul criticabil.

EmA (1 comentarii)  •  8 aprilie 2013, 7:43

Excelent articol. Eu cred ca este posibil sa se fi intamplat asa ceva. Nu sunteti satui sa cititi despre „genii” ca Becali si Piturca, care ne arata zilnic toate mizeriile umane. Trebuie sa ne intoarcem la frumos, la Fat Frumos. Multumesc domnule !

E.B. (16 comentarii)  •  8 aprilie 2013, 8:12

Pentru #24 Grig Dan: citim noi tilul, şi e destul de limpede că mister Oprişan nu pune nic el botu’, problema este că mexicanul care a născocit-o e al dracului de sigur că-i adevărată, sau măcar o vinde ca atare.

Din păcate, la şah (nu mai ştiu cine zicea, dar zicea bine) nu e ca la fotbal, să susţii sus şi tare că dacă intrau în teren jucătorii X, Z şi Y şi dacă tactica era mai aşa şi pe dincolo, atunci echipa FCX sigur cîştiga. Nu! acolo, dacă susţii, împotriva evidenţei, că o anume partidă putea fi cîştigată, păi eşti obligat să arăţi şi varianta cîştigătoare, chiar şi după un an, aâzece, o sută sau o mie …

tudor (4 comentarii)  •  8 aprilie 2013, 9:18

O singura greseala in tot articolul : Emanuel Lasker a murit cu un an inainte de Capablanca, nu cu un an dupa.

N. Seriosu (3 comentarii)  •  8 aprilie 2013, 16:15

Haideti sa va povestesc ceva nostim ! Eram inginer mecanic la o intreprindere de stat . Undeva, nu departe, un tractorist ara o tarla, linga o bucatica de pamant a mea, proprietate personala.. Mi-am cerut voie de la director, sa dau o fuga pina acolo , poate il induplec pe inginerul agronom care masura tarlaua arata, sa-l lase pe tractorist sa dea cateva brazde si pe bucatica mea de pamant… Pamantul meu, era pe marginea unui rau, iar pe malurile raului, un ciobanas , fara un ochi si schiop, isi pastea cele cateva oi. In timp ce inginerul agronom, se pregatea sa faca niste inmultiri, ciobanasul care se uita la el, ii zice peltic; ” dom’ inginer, pai, 37,5 ori 108, 4 , fac 4065, si 22, 3, ori 18,6 , fac 414,78, de ce mai faceti inmultirea cu pixul ? Se uita inginerul la el, ca la o aratare, si face inmultirile cu pixul. Mai face o inmultire, ciobanasul iar ii spune dinainte cat face ! Uimit, inginerul il ia la intrebari; cate clase are si daca a terminat scoala… Domnu’ inginer, stiti, noi suntem copii multi si parintii sunt oameni saraci, eu n-am fost la scoala, m-au trimis tot timpul cu vacile, cu oile… Inginerul, ca sa-i testeze inteligenta ciobanasului, ii pune tot felul de intrebari, legate de numere, adunari cu multe cifre si zecimale, impartiri grele, si ciobanasul raspundea exact, la toate… Mult timp dupa aceea, m-am gandit la ” micul geniu, ciobanas de profesie”.. Oare, cite genii s-au pierdut, in lume, pentru ca, nu au avut posibilitatea sa se afirme ?..

radu costa (2 comentarii)  •  9 aprilie 2013, 7:49

Titlul spune tot….povesti…..

dan (226 comentarii)  •  9 aprilie 2013, 19:22

Interesant articolul! Sa invingi doi mari jucatori ai lumii nu este de colea! Cred ca tipul a existat!

catalin (2 comentarii)  •  10 aprilie 2013, 14:47

nea ,,creanga,, esti tare . scrie mai departe.sari peste papagali. sa fii iubit.

redsef2005 (1 comentarii)  •  11 aprilie 2013, 8:24

E o poveste. O poveste bine istorisită (de aceea nici nu îmi permit să spun „doar o poveste”), însă numai atât nu o face şi reală. Nici măcar credibilă. Personajul misterios e din aceeaşi familie a ficţiunii literare cu Fisherle al lui Canetti, cu Lujin al lui Nabokov sau, dacă vreţi, cu Dav Bogar şi planetoidul inteligent care „a rezolvat jocul de şah” (şi totuşi poate fi învins printr-un artificiu „grotesc” al imaginaţiei unui geniu al şahului!) din povestirea lui Adrian Rogoz. El corespunde nevoii secrete sau împărtăşite a fiecăruia de a se convinge că „imposibilul nu există”, că şi cei mari au deasupra lor pe cineva încă şi mai mare, că şi infailibilii pot greşi, că şi cei mai puternici pot fi învinşi. A aduce însă în discuţie ca pe un fapt real existenţa acestui personaj misterios înseamnă totuşi să dai dovadă de mult prea multă credulitate – şi văd că din păcate sunt destui care o fac…
În rest, să auzim de bine şi la cât mai multe articole în stilul Oprişan!

Mihail Dionis (4 comentarii)  •  11 aprilie 2013, 8:27

Apropo de toti cei care si-au dat cu presupusul, iata ce scrie chiar autorul mexican al povestioarei ca nota de subsol pe propriul blog: „(*) He aquí el cuento que mandé al concurso que promovió la UNAM en ese sentido, en la segunda Feria del Ajedrez 2012.”
Asadar spune in clar ceea ce poate ca ar fi trebuit sa observe dl. Oprisan inainte de a ne vorbi despre „credibilitatea” marelui maestru mexican: este vorba de o poveste scrisa anume pentru un concurs (literar) cu specific sahist.

Mai mult, dupa cum se poate observa prin simpla lectura comparativa, articolul de pe acest blog urmeaza destul de fidel, dincolo de dialoguri, schema si textul povestioarei, consultabila online la http://la-morsa.blogspot.com.es/2013/03/confesion-insolita.html . De aceea ar fi fost probabil mai indicat ca dl. Oprisan sa precizeze ca si textul de mai sus al domniei sale este o traducere usor adaptata a originalului spaniol.

Franyi (2 comentarii)  •  11 aprilie 2013, 9:34

Frumos,imi place misterul pe care l-am vrea fiecare in viata noastra

Geniul care nu a existat niciodată « Sah cu Ceausescu (77 comentarii)  •  11 aprilie 2013, 17:29

[…] Articol scris de Catalin Oprisan in 07 Aprilie , 2013 pe http://blogsport.gsp.ro/oprisan/2013/04/07/geniul-care-nu-a-existat-niciodata/ […]

Cocos (1 comentarii)  •  14 aprilie 2013, 16:08

Snoava, minciuna sau folclor. Chiar si atunci un Campion Mondial nu ar fi pierdut mai mult de o partida in 26 de mutari similare, indiferent cit de originala ar fi fost deschiderea.

Comentează