„Şahistul”
În 1912, spaniolul Leonardo Torres y Quevedo dădea lumii primul… joc pe computer. Un dispozitiv total automatizat, care permitea ca omul să evolueze împotriva maşinăriei
Sînt șase nopţi de cînd n-a mai pus geană peste geană. Şase nopţi! Cade […]
În 1912, spaniolul Leonardo Torres y Quevedo dădea lumii primul… joc pe computer. Un dispozitiv total automatizat, care permitea ca omul să evolueze împotriva maşinăriei
Sînt șase nopţi de cînd n-a mai pus geană peste geană. Şase nopţi! Cade cu capul pe birou, varsă cafeaua, îşi pune scobitori între pleoape şi tepuşe la ceafă şi continuă. Din cînd în cînd, mai aude: „Leo, pentru numele lui Dumnezeu, mai lasă calculele alea şi treci şi mănîncă. O să crăpi şi nimeni n-o să-ţi facă statuie!”. Răspunde ca pentru el: „Deh, femeile astea”. Și reintră în lumea cifrelor.
Undeva prin Madrid. 1912. Omul cu început de chelie şi barbă, cu statură impozantă, care seamănă izbitor cu Nicolae Iorga, se numeşte Leonardo Torres y Quevedo. E inginer. Inventator. A lucrat în aeronautică, a făcut telecabine, pionier, alături de Tesla în unde electromagnetice, profesor. Acum, însă, îşi bate capul cu o tablă de şah. Cu ce?
Nu vrea să umble cu cioara vopsită
Ştie povestea. Pe la 1769, baronul Wolfgang von Kempelen născocise un dispozitiv botezat „Turcul”. Un manechin echipat cu turban juca şah contra oamenilor şi îi bătea de le suna apa în cap. Cum făceai o mişcare greşită, cum, pac, mat scria pe tine! Chiar şi marele Napoleon s-a fript, în 1809, în Palatul Schönbrunn. Peste ani, s-a dovedit că era un furtişag. Un mare maestru stătea ascuns în cutia jocului, vedea toate mutările şi te curăţa.
El e matematician, nu poate minţi. Nu e fachir, iluzionist, păcălici. Trebuie să născocească ceva. Adună, calculează. Transpiră. Adoarme. Se trezeşte. Iar adună. Mută braţele. E gata! „Şahistul”, maşinăria sa, merge! Concret, aparatul „mînuieşte” un rege alb, parcat la A8 şi a sa tură, de la B7, contra unui rege negru plimbat de un om. Cînd miroase a şah, un fonograf anunţă, în engleză, „Check to the king”! La mat, un bec se aprinde, iar dispozitivul se deconectează, automat, de la sursa de curent. Jocul e terminat! Nu există regula celor 50 de mutări de la ultima captură, dar dacă oponentul face o mişcare ilegală, aparatul se sesizează. Mai mult, regula fair-play-ului e instaurată şi pe tabla de şah. Dacă omul, pentru că e om, încearcă trei mutări ilegale, aparatul refuză să mai joace! E prima oară în istorie cînd un… ordinator, fie el şi empiric, evoluează contra omului!!! Nu există cutii, pitici aşcunşi în ele! Vorbim despre întîiul „computer games”! A pornit în 1890, a lucrat la el 22 de ani!
11 zile de somn
Leonardo adoarme. Lenevşte 11 zile pînă să-şi revină. Lumea începe să afle. Ajunge la Paris, la Expoziţia Mondială din 1914, şi face senzaţie. Între timp, braţele au dispărut, piesele sînt mişcate de magneţi aflaţi sub tabla de joc, altă inovaţie. „El ajedrecista” mută şi cîştigă.
Regele Alfonso al XIII-lea îl umple de medalii. E numit Ministrul Dezvoltării, dar refuză. Vrea să rămînă la calculele lui. La 10 ani după descoperire, Sorbona nu-l „iartă” şi-l face doctor. N-are ascunzişuri, publică sistemul după care jocul funcţionează. Fiul său, Gonzalo, continuă opera şi-l modernizează.
Leonardo s-a stins la Madrid, în inima Razboiului Civil, cu 10 zile înainte de a împlini 84 de ani. „Minunea” mai poate fi admirată şi astăzi. Şi faptul că funcţionează, perfect, arată ca a fost pritocită de o minte sclipitoare.
Iar a sa soaţă n-a avut dreptate. În faţa Facultăţii de Aeronautică din Madrid tronează statuia lui Leonardo Torres y Quevedo…
În cazul în care la șahul jucat în parcuri s-ar folosi patentul lui Quevedo, la trei mutări greșite jocul s-ar încheia!
Leonardo Torres y Quevedo, numele unui alt inventator de geniu!
Una dintre imaginile cu…tabla de joc