Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Boxerul din Catedrală

La 1743, Jack Broughton rînduia şapte reguli ce trebuiau respectate în box. Atunci a făcut primul regulament modern din istoria sportului. Graţie lui, primea paşaportul spre odihna veşnică la Westminster Abbey

E-un ger crunt, dar tîrnăcopul nu intră greu în […]

duminică, 12 februarie 2012, 10:14

La 1743, Jack Broughton rînduia şapte reguli ce trebuiau respectate în box. Atunci a făcut primul regulament modern din istoria sportului. Graţie lui, primea paşaportul spre odihna veşnică la Westminster Abbey

E-un ger crunt, dar tîrnăcopul nu intră greu în pămînt. Se vede c-a fost răvăşit de puţină vreme. E 15 ianuarie 1789, curtea bisericii din Lambeth, Anglia. Groparii scuipă în palme şi sapă groapa. „Cic’ aşa a lăsat cu limbă de moarte conaşul, să-l ducă să-l odihnească la Catedrală, la Westminster. Nu i-au desfăcut testamentul decît după ce l-au îngropat aici!”, discută ca să-şi ţină de urît. Dau de sicriu, îl scot şi-l pregătesc de drum, de Londra. Pe-un fel de piatră de mormînt scrie „Jack Broughton, aged 86 years”. Pe 21 ianuarie, sicriul din Lambeth ajunge la Westminster Abbey, faimoasa catedrală. Trece prin faţa locului unde dorm, întru nemurire, Eduard Confesorul, Elisabeta I, „Gloriana”, Sir Isaac Newton ori Chaucer. E dus în Arcada de Vest, pentru somnul de veci…Cine eşti tu, Jack Broughton, de-ţi bat clopotele şi meriţi astă cinste?

Luntraşul cu mîini de Hercule
Se născuse la îngemănarea dintre 1600 şi 1700. Plecase de acasă de mic, după ce mama-i murise, iar tatăl se recăsătorise cu ginul. Ajunsese luntraş, la Bristol. Trăgea nonstop de vîsle şi, deşi abia-i dăduseră tuleiele, avea muşchi de zeu. Pe la 1730 termina primul cursa de pe Tamisa, iar James Figg, un mare boxer cu mîinile goale, la modă, îl lua sub aripa lui şi-l urca în ring. De-acum bătea în 91 de kilograme şi-ntr-un metru 85, aşa că adversarii picau precum spicele. La propriu, cum avea să se petreacă în 24 aprilie 1741, în lupta cu George Stevenson. După 35 de minute, adversarul nu mai respira şi, la puţină vreme, se stingea de tot. Jack nu-şi mai revenea vreo doi ani, zicea că nu mai are ce căuta între corzi. Dar în miez de august 1743, revenea.

Box după reguli…
Revenea pentru a da lumii primele legi ale boxului, primul regulament sportiv modern din toate timpurile. Nu era mare lucru, vreo şapte „comenzi” ce trebuiau respectate, dar jocurile nu se mai desfăşurau după ureche, „dansau” într-un cadru organizat…Rînduia aşa: lovitura sub centură, ori cea cu cotul, era interzisă; lupta se dădea într-un pătrat cu latura de trei picioare, iar dacă unul dintre boxeri cădea, antrenorul putea să-l readucă în simţiri în 30 de secunde, numărate cu glas puternic. Dacă amărîtul se afla la podea, nu era permisiunea să-l mai ataci. Introducea mănuşile, ce-i drept, la început doar pentru antrenamente, dar era un prim pas…L-au recunoscut de tătic, mai ales că pe Oxford Road şi-a deschis un „Amfiteatru”, unde se boxa după noile reguli.

Bodyguard regal
L-au uns membru al corpului de gardă regală, unde nu ajungeau decît 100 de băietani aleşi pe sprînceană. Era un fel de bodyguard al Regelui George al II-lea, pe care avea să-l însoţească, pe cîmpul de luptă, în bătălia de la Dettingen, ultima din istorie la care un monarh englez lua parte direct.

Pe la 1750, a trebuit să se retragă. Sau a fost silit, după ce un măcelar din Norwich l-a altoit bine. Sponsorul său, Ducele de Cumberland, fiul Regelui, a pierdut nişte bani frumoşi la pariuri şi, după ce l-a acuzat de trişare, i-a închis sala. A suferit enorm, dar a continuat să-i înveţe pe micuţii din Albion tainele boxului.

Spre sfîrşit de viaţă, a primit o derogare pentru Westminster, locul unde stăpînii Angliei se încoronau, unde marii scriitori ori oameni de ştiinţă se odihneau pe veci. Capetele cu tiară păreau că şi-au dat seama ce „sportman” fusese şi cît modernizase boxul. Dar doar pe jumate.

A cerut ca pe piatră să scrie „Campion al Angliei”. Vicarul Catedralei n-a fost de acord cu expresia, s-a gîndit să nu tulbure somnul adormiţilor din preajmă…

Abia în 1988, un meşter a luat o daltă şi a adăugat un „Champion of England”. Părintele boxului modern putea dormi liniştit.

51244195_box-vechi.jpg
Imagine de colecţie, din 10 aprilie 1750, din Anglia, cu Jack Slack (stînga) într-un meci de box cu Jack Broughton (dreapta)

reguli.jpg
Regulile scrise de Jack Broughton în 1743 valabile pentru meciurile de box

50443185.jpg
Catedrala Westminster, unde marii englezi se odihnesc pe vecie

Comentarii (19)Adaugă comentariu

xzc (62 comentarii)  •  12 februarie 2012, 11:00

Bv inca odata pentru articolele pe care le scri
Iti multumesc iar, si iar, si iar, pentru articolul Dobrin.As avea cateva sugesti, peste care ai putea sa te apleci
– Rinus Michels
– Mike Tyson
– Danemarca `92
– Marcel Raducanu si driblingul sau cu Young Boys Berna

….Pana la urmatorul articol..Sanatate si sa-ti mearga bine

freshu (32 comentarii)  •  12 februarie 2012, 12:51

fara cuvinte

Bibi (213 comentarii)  •  12 februarie 2012, 13:16

Catalin, multumesc !

Razvan Nemes (1 comentarii)  •  12 februarie 2012, 15:41

Felicitari Catalin! Respect.

Dani (14 comentarii)  •  12 februarie 2012, 16:16

1.”îngemănarea dintre 1600 şi 1700″ nu-i cam…vaga? Intrucit data nasterii e incerta, 1703 sau 1704, corect ar fi fost „la inceput de secol 18″.
2.”lupta se dădea într-un pătrat cu latura de trei picioare”. Un picior (1 feet) = 30,48 cm.Sa te vad cum inghesui tu 2 oameni de cite cel putin 80 kg fiecare intr-un metru patrat si sa mai aiba loc sa dea si din miini .
3. Regulile au fost aplicate mai intii doar in cadrul propriei sali de box si doar dupa ce George Stevenson a murit. Dar acest Stevenson era chiar antrenorul lui Broughton, un amanunt care nu trebuia neglijat.
Sincer sa fiu, Sir Reginald Hennel a scris mai bine. Si, mai ales, fara greseli de traducere.

adrian (1 comentarii)  •  12 februarie 2012, 16:41

Un text bun! Din pacate este vorba doar de o romantare a articolului din wikipedia (http://en.wikipedia.org/wiki/Jack_Broughton) despre Jack Broughton:

Aside from his career in boxing, Broughton also served in the Yeomen of the Guard (the bodyguard of the British monarch), as a member of which he accompanied George II at the Battle of Dettingen, the last time a British monarch fought in a battle.

Following his death in 1789, Broughton was interred at Westminster Abbey. His headstone did not bear an epitaph for nearly 200 years because the Dean of the Abbey felt that the epitaph that Broughton had requested was inappropriate. It was not until 1988 that Broughton’s request was fulfilled and the words „Champion of England” were engraved on the headstone.

McPreda (10 comentarii)  •  12 februarie 2012, 18:52

interesant si deosebit de frumos. Multumesc maestre!!!

zagna (18 comentarii)  •  12 februarie 2012, 19:23

pentru #5 si#6: hai sa nu fim carcotasi! sau va plac mai mult stirile „sportive” despre gigel, georgel, cristinel, porumbobel…mie imi place stilul lui catalin si-l rog sa fie mai productiv!

E.B. (16 comentarii)  •  12 februarie 2012, 20:20

Păi și marchizul de Queensbury a rămas cu buza umflată?!?

eu (8 comentarii)  •  12 februarie 2012, 23:24

dani@un foot are 30,4cm ! un picior[yard] are 9o cm! nu te mai da invatat !!!trebuie sa mai cresti!respecta ce scrie nu cauta nod in papura!

davidoff (1 comentarii)  •  13 februarie 2012, 4:19

Din ciclul „respecta ce scrie si nu cerceta” avem o noua traducere: yard mai nou e picior. Simpla folosire a oricarui convertor de unitati iti demonstreaza ca piciorul e ft (foot/feet) iar yard-ul nu e si nicodata nu va fi un picior.

@ eu (1 comentarii)  •  13 februarie 2012, 7:53

Foot (pl. feet) se traduce cu picior in romana. Yard-ul e altceva.

cneius (14 comentarii)  •  13 februarie 2012, 9:29

Doar cititi si bucurati-va…lasati naibii greselile.

durden (109 comentarii)  •  13 februarie 2012, 16:15

inca un lucru interesant pe care l-am aflat de la tine..multumiri!tine-o tot asa!

Murmurel (1 comentarii)  •  14 februarie 2012, 12:16

Interesant. Articol scris de un iubitor al sportului pt. iubitorii sportului. Vedeti ca se poate?

Dani (14 comentarii)  •  14 februarie 2012, 18:16

@eu
Ai gindit ce ai spus, ori ai vrut doar sa-ti vezi aberatiile postate? Nu stiu unde ai vazut tu ca am spus ceva de yarzi, eu m-am referit la faptul ca Oprisan a tradus gresit si ca nu ai cum sa boxezi intr-un patrat cu latura de 3 picioare, adica aproximativ un metru patrat. Am crescut bine si sint crescut bine, astfel incit ma abtin sa-ti raspund precum ai merita.
P.S. : Respect nu inseamna sa ii spui omului ceea ce doreste sa auda, ci ceea ce trebuie sa auda. De fapt, asta era un aforism legat de prietenie. Dar, parafrazindu-l pe Aristotel („Amicus Plato sed magis amica veritas”) pot spune si eu: incerc sa ma imprietenesc cu traducerile lui Oprisan, dar sint prieten la catarama cu adevarul.

Admin (14 comentarii)  •  14 februarie 2012, 19:33

pentru Dani
Salut!
In principiu, nu intru in polemici cu preopinentii decat atunci cand acestia se incapataneaza sa creada ca, pana la ei, oamenii se spalau NUMAI cu apa rece.
1) personal cred ca exprimarea „la ingemanarea dintre secole ori dintre milenii” e doar cu putin mai frumoasa decat „la inceput de secol 18”, debut ce-l gasesti in compunerea oricarui scolar de clasa a II-a;
2) Nicaieri, DAR NICAIERI, nu scrie ca lupta se dadea intr-un RING de 3 picioare, ci ca lupta, adica „bataia” adevarata, se dadea intr-un patrat de 3 picioare (desenat cu creta). Adica nu puteai „fugi” de adversar, stateai acolo, in cele 3 „picioare”, si te duelai, pentru ca era un sport de gentlemani, in care acceptai provocarea. Banuiesc ca orice tanc de varsta prescolara stie ca 3 picioare nu pot forma un ring de box. Textul trebuie sa intre intr-o pagina, nu intr-o carte. De aceea, evit explicatiile de genul: Lupta, adica adevarata bataie, trebuia sa se dea etc…
3) L-au recunoscut de tătic, mai ales că pe Oxford Road şi-a deschis un “Amfiteatru”, unde se boxa după noile reguli. Am citat din text. Cred ca orice comentariu e de prisos…Scrie clar ca regulile au fost aplicate la el in sala. Nu ti se pare?
4) In chestiunea cu traducerile ai si mai mare dreptate. Adica nu trebuia sa traduc, trebuia sa fi fost acolo. Corect! Imi pare rau ca nu am trait 400 de ani. De fapt, din cate spui tu, Hecateu din Milet n-ar fi trebuit tradus, sa-l pricepem si noi, ci lasat asa, in greaca aia a lui. De ce sa ne imprietenim cu traducerile?
Cat despre Sir si Platon, nu stiu cine sunt. Intuiesc doar ca au fost niste baieti destepti. Ca au fost, nu ca au intentionat sa para precum epigonii lor…
Reverenta,

Dani (14 comentarii)  •  15 februarie 2012, 7:39

La punctele 1. si 2. explicatiile sint cam puerile. Aici nu e vorba de scolari, ci de jurnalisti. Forma conteaza foarte mult, cu o sigura exceptie, si anume in cazul in care altereaza continutul. Iar jurnalistii trebuie sa respecte adevarul istoric (printre altele). La un scolar (din orice clasa) nu as fi avut pretentii, insa de la un jurnalist am. Daca traducerile sint proaste, e pacat de subiectele alese cu grija. Si daca se face o munca buna pina la un punct, e de preferat sa se faca asa pina la capat.
In ce priveste punctul 3, accentul ar fi trebuit pus pe faptul ca Stevenson era insusi antrenorul lui Broughton. Are o mare importanta acest fapt. De aceea Jack a suferit si ca urmare a acestui fapt a alcatuit acel set de reguli, nu din vreo dovada de fair-play. Era epoca in care inca mai erau organizate spectacole singeroase, cu arme, o epoca care nu cunostea nici macar aceasta notiune de fair-play. Iar Broughton era omul epocii sale. Un gladiator doar cu putin mai evoluat decit cei ai amfiteatrelor romane,caruia nu-i pasa de carnea de tun aruncata in arena, ci doar de el si de apropiatii sai. Tocmai aici era cheia, iar (Sir) Reginald Hennel a surprins aceasta idee in cartea sa, care apare in bibliografia „originalului” acestui articol (adica pagina de wikipedia dedicata lui Broughton (dupa cum a observat si userul „adrian”). Si nici acolo n-am gasit vreun argument care sa ateste ca era vorba despre un careu trasat cu creta.
Despre ce spui tu la punctul 4. am mai discutat noi, si ti-am explicat punctul meu de vedere. Ca sa-ti mai dau un exemplu, cind spui „Genealogiai” ori „Periegesis” spui Hecateu (Hekataios). E vorba de scrieri originale. In cazul traducerilor insa, situatia este diferita, necesitind neaparat titlul original si autorul lucrarii. In cazul articolelor mixte, cu traducere si adaptare, ar mai fi necesara si bibliografia. Ei, sa fim seriosi, nimeni nu cere o bibliografie care, in cazul anumitor articole, ar fi la fel de voluminoasa precum articolul in sine. Dar macar o traducere corecta nu este o obligatie, ci un semn de respect fata de cititori. Ma voi face ca nu observ si ironia cu epigonii, si nici lipsa unei virgule din acea fraza. Asta din pura diplomatie, desi acesta nu constituie unul din punctele mele forte.
Am dorit sa aduc aceste precizari deoarece, intr-un ocean de mizerie gazetareasca precum gsp-ul actual, articolele tale sint o oaza de normalitate. Da, ai inteles bine…apreciez traducerile tale. Ai subiecte interesante, alese cu grija, si tocmai de aceea e pacat ca ai unele scapari. De aceea am pretentii de la tine, Oprisane. Nu fac aceste comentarii cu rautate, ci pentru ca sper ca micile carente sa fie remediate, pentru a putea avea o lectura placuta in totalitate. Daca emisiunea ta TV nu-mi place deloc, din cauza limbajului de mahala folosit (stiu, politica de marketing…asta se vinde, asta producem), articolele acestea chiar aduc o oaza de normalitate in jurnalismul putred al inceputului de secol XXI.
Toate cele bune!

DD (13 comentarii)  •  15 februarie 2012, 15:42

Jos palaria Cataline ! Bravo ! Carcotasii, sa se abtina !

Comentează