Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Poveste de viaţă din cantonamentul celor de la FC Iacuţia Iacuţk » Iarna pe uliţă

În Iacuţk, Siberia, temperaturile amorţesc undeva între -20 şi -40 de grade iarna. Cu toate acestea, băieţii de la FC Iacuţia îşi văd de treabă. Adică de antrenamente. Dacă se poate vorbi de aşa ceva… „Val, ia mai dă-i, mă, […]

duminică, 29 ianuarie 2012, 10:32

În Iacuţk, Siberia, temperaturile amorţesc undeva între -20 şi -40 de grade iarna. Cu toate acestea, băieţii de la FC Iacuţia îşi văd de treabă. Adică de antrenamente. Dacă se poate vorbi de aşa ceva…

„Val, ia mai dă-i, mă, volum!” Şoferul se conformează. „Specialiştii meteo precizează că acestea sînt cele mai calde temperaturi din ultimii 100 de ani pentru perioada respectivă, final de lună ianuarie, cam de două ori peste valorile normale. La această oră în Iacuţk se înregistrează -11 grade!”.

„Val” e Valentin Gaponov, atacantul celor de la FC Iacuţia Iacuţk. O echipă din Iacuţk, capitala Iacuţiei, localitate ce face parte din Siberia Orientală, iar aceasta aparţine de Mama Rusie. Mama Rusie ştie toată lumea cine e! A, şi un mic amănunt! Iacuţia e cel mai friguros loc de pe pămînt unde oamenii trăiesc zi de zi!

Maşini cu geam termopan!
Valeri e tînăr, dar are „Toyota Landcruiser”, de la babaci, tunată pentru aceste locuri. Adică geamuri duble, da, da, un fel de termopan, scut căptuşit şi baterie mai puternică de trei ori. Are doar 20 de ani, a fost în probe la Tom Tomsk, dar a adunat 28 de meciuri la Iacuţia. E în maşină cu Pavel Galiuşev, de 26 de ani. O cimotie mai îndepărtată de-a lui Pavelică, unchiu’ Serghei Obrucev, geolog de meserie, calculase că la o alergătură de ren de aici, în sătucul Oimiakon, pe 26 ianuarie 1926, temperatura coborîse la -71,2 grade, cea mai joasă din toate timpurile de pe Pămînt…

Merg să-l ia de acasă pe Maksim Gleykin, portarul, venit de la celebra FC Raspadskaya Mezhdurechensk. Cînd ajung în faţa blocului, claxonează. Nu ai cum să opreşti motorul. Dacă l-ai oprit, la revedere, acolo rămîi! Acum, nu, că sînt -11 grade, dar iarna trecută, pe vremea asta, fuseseră -34! Se ajunge şi la -50, dar mai rar, de obicei sînt cam -40! Un om îmbrăcat gros în Europa degeră în maximum nouă minute cap-coadă. „Păi, n-a venit, mă, ăla de la Discovery, cu bocanci şmecheri acum doi ani? A rezistat cinci minute. Medicii i-au spus că a avut noroc că nu i-au degerat degetele!”

Campionatul se reia în mai!
Au antrenament. Campionatul e oprit pînă în…miez de mai, cînd se poate juca din nou. Sînt pe ultimul loc, stau naşpa, în divizia a doua, partea de Est. Dacă nu fac ceva, amatori scrie pe ei…La ultimul meci de acasă, în octombrie anul trecut, au venit doar 100 de spectatori. Lumea nu mai e alături de ei…Au simţit asta, chiar dacă jocul a început la opt dimineaţa iar termometrele arătau – 5 grade!

Au stadion, cocheţel, „Tuymaada” îi zice, dar acum moi iarba de acolo doar cu un picamăr. Merg la o sală, ridicată de vreo doi ani. În ’60, cînd o zidiseră pe a’ veche, nu s-au gîndit că dacă o pun direct pe gheaţă se topeşte şi se scufundă. Acum au săltat-o pe piloni, pe sub ea trece aerul. Azi au un program special, fără pelotă. Execută numai Kili, 11 sărituri într-un picior, la alegere, apoi Istanga, 11 sărituri schimbînd picioarele şi, pe final, Kuobak,11 sărituri cu ambele picioare, flexate, aşa, ca un fel de broască…

După, merg să facă un chef. S-au săturat de carne de ren ori cal, aşa că se vor delecta cu stroganino, un peşte crud şi îngheţat, dat cu piper, sare şi aghesmuit c-o votcă. Rîd, pentru că acum trebuie să-l gătească. Iarna trecută, la -40, toate bacteriile crăpau, aşa că-l păpau direct, fără ulei şi foc.

Dar nu fac nazuri. Asta e viaţa acolo,în regiunea aia veşnic rece, cu strat de gheaţă pînă la doi kilometri. Se uită la Real – Barcelona şi se amuză. „Messi e sculă, dar aici, pe permafrost, s-ar descurca?” e gluma lor preferată.

2iarna.jpg
Oborul lor. Hala de peşte. Nu mai e nevoie de frigidere

team.jpg
Jucătorii care evoluează la 8 dimineaţă pentru că atunci e cel mai cald, -5 grade!

3iarna.JPG
Localitate ce face parte din Siberia Oriental

Comentarii (37)Adaugă comentariu

xzc (62 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 10:32

Bv inca odata pentru articolele pe care le scri
Iti multumesc iar, si iar, si iar, pentru articolul Dobrin.As avea cateva sugesti, peste care ai putea sa te apleci
– Rinus Michels
– Mike Tyson
– Danemarca `92
– Marcel Raducanu si driblingul sau cu Young Boys Berna

….Pana la urmatorul articol..Sanatate si sa-ti mearga bine

x (1 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 10:40

multumesc, superb articol :)….am mancat si eu peste putrezit din ala in 2000 am fost in republica Komi, il usuca cu matele in interior , extrem de scarbos , dar daca bei 2-3 paharute de votca iti trece repede

cornel boeru (2 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 10:57

Interesant articolul, am mai vazut documentare despre acest loc inaccesibil omului normal…Sunt curios, energia consumata este mai mare decat cea pentru frigidere, aer conditionat, ventilatoare ? Am vazut ca acolo sunt niste termocentrale gigantice pentru a face fata iar viata este total diferita ! Daca iei pe cineva de acolo si il aduci la noi vara, nu rezista 2 zile fara AC !

panconecaca2 (1 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 11:00

Felicitari pentru articol !!!!! Mereu am fost fascinat de regiunea aceasta. Sper sa ajung vreodata acolo(VARA) la pescuit …….si cu siguranta daca am ocazia o sa merg si pe stadion sa-l vad la lucru pe Valentin Gaponov :)))))
Chiar cautam pe net info despre aceasta zona ….interesant ca drumurile sunt mai bune iarna …..vara nu exista se transforma in noroi !!!

Basarabia e Romania! (1 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 11:18

defapt e Iacutia Iacuţk nu Iacuţia Iacuţk) in rest super articol

Antonescu (3 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 11:25

Super articol Catalin, o singura observatie. Orasul e intradevar Iacuţk, dar regiunea nu e Iacuţia ci Iacutia (Якутия), la fel si echipa de fotbal фк якутия якуцк 😉 Te rog sa corectezi. Astept cu nerabdare alte articole si cartea 😉

Marian (1 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 11:36

Bravo Catalin ! Astept ca un copil fiecare articol al tau 🙂

Aloha (1 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 12:08

Multumesc pentru articol, foarte interesant!

CRAIOVA (2 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 12:45

bravooo !!! dar de unde ai informatiile ??? DOAR NU AI FOST TU ACOLO ???

CRAIOVA (2 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 13:00

FELICITARI . PE CAND UN ARTICOL DESPRE U. CRAIOVA DEZAFILIATA ???

pismoc (32 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 14:21

Bravo Cataline ! Revin cu o sugestie mai veche: sa le strangi pe toate intr- o carte. Ar fi ceva fenomenal ! Ca ex. sa ne amintim de EDUARDO „GIUS” GALEANO: FOTBALUL- LUMINI SI UMBRE. Mult succes !

Victor (1 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 14:54

Cea mai scazuta temperatura inregistrata vreodata a fost la Vostok, in Antarctica, -89 grade Celsius. Cea de la Oimiakon a fost temperatura cea mai scazuta din zonele locuite. 🙂

bico (5 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 14:58

de la Iacutk la Oimyakon sunt peste 1000 de km parca, am vazut acu vreo 5 ani reportaj cu 3 de la DChannel ce au incercat sa doarma o noapte afara in ograda unuia in cort , au rezistat cateva ore …. spune unu ” …e o dupa-amiaza placuta , sunt doar -29 grade C…” si nu mananca ren ci IAC …LATOS .

claudiu (1 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 16:16

nu am inteles cum adica dimineata e cel mai cald -5 grade?mi se pare aberant

Andrei F (3 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 16:57

Fantastic…. Din nou

Cip (4 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 16:59

Oprișan – one of a kind

freshu (32 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 17:17

il genio cata

Bibi (213 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 17:17

Catalin, multumesc !

durden (109 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 17:22

:)) ce tare!dar eu nu inteleg:adica atunci cand gazduiesc meciurile de acasa,echipa oaspete e obligata sa joace la 8 dimineata pe -5 grade,sau cum?

McPreda (10 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 18:19

Cum sa joace la 8 dimineata? Joaca in mi cand se ating tmperaturi ridicate..un 15-20 de grade.. atunci se poate juca. Nu e comod sa te antrenezi acolo..noroc ca exista vodka. Lozinca acelei localitati e cam asa.. Kathiusa e inestimabila… pentru restul exista vodka:)))

Lupi (1 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 18:39

Cea mai mica temperatura din istorie s-a inregistrat in Antartica (−89.2 °C, Statia Vostok, 21 iulie, 1983).

george marin (4 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 18:56

Domnule Oprisan,
adresa mea de e-mail este xxxxxxxxx
citind articolul dumneavostra am trait amitiri relativ recente (la fata locului, in insula Sahalin) legate de fotbalul din estul indepartat rus, ca fiind unul catre a petrecut ceva vreme in zona. va rog sa imi comunicati cum pot obtine cartea dumneavoastra si, daca aveti disponibilitatea, de a ma contacta la adresa de e-mail mai sus amintita.

DD (13 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 21:03

Felicitari din nou, Catalin !

RedDog (1 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 21:13

FC Yakutiya Yakutsk, de ce nu scrieti numele ca in rusa? pronuntia sa fie in mintea dvs

Iulian M (1 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 22:04

Eu unu cred ca e vba si de obisnuinta,odata ce te-ai nascut acolo … traiesti asa de mic,temperaturile de -40 ti se par normale 😛

liolik.md (2 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 23:10

Nu e chiar aşa straşnic, pînă te deprinzi cu frigul. Oameni de treabă, săritori la nevoie, foarte simpli, spartani adevăraţi. Greu de crezut, dar vara temperaturile ajung la +40 grade Celsius (în Yakutsk, în Oimeakon nu am fost). Mulţumesc dlui Oprişan pentru articolele inspirate, succes în continuare!

Andrei F (3 comentarii)  •  30 ianuarie 2012, 0:45

Cel mai corect ar fi „pe 26 ianuarie 1926, temperatura coborîse la -71,2 grade, cea mai joasă din toate timpurile intr-o localitate permanent locuita de pe Pămînt…”

liviu (1 comentarii)  •  30 ianuarie 2012, 16:56

notre respect

Obiectiv (2 comentarii)  •  30 ianuarie 2012, 18:21

Daca tinem cont de gradientul termic, de altitudine si de faptul ca Oimeakon se afla intr-o depresiune, “polul frigului” din emisfarea nordica este Verhoiansk!

Dan Paun (8 comentarii)  •  1 februarie 2012, 10:38

brrrr :). In rest nimic de spus! Ba da, am uitat sa spun: Multumesc frumos domnule Oprisan!

AUGUSTIN (1 comentarii)  •  1 februarie 2012, 13:42

felicitari …..pt articol…..catalin the best

Cristian Dragos (1 comentarii)  •  1 februarie 2012, 22:22

dle Oprisan , chiar ati fost acolo ? cum sa fac sa mi dati si mie niste indicatii despre cum ati ajuns acolo, ma refer la traseu etc. ma fascineaza Rusia, tot ce e ea, mai ales sportul lor, care urca usor, usor, si o sa vedeti la Soci si la celelalte Olimpiade… mi ar place sa merg o singura data cu Transiberianul dar e naspa ca e scump de tot , am vazut pe siteuri… oricum felicitari, si daca scoateti o carte faceti i ceva reclama sa visam si noi macar daca nu ajungem acolo..

Dragos din Norvegia (3 comentarii)  •  2 februarie 2012, 15:24

Cateva completari: traiesc intr-o zona asemanatoare, dar totusi mai soft…maximum au fost minus 42 si intr-un sat pe malul unui lac (circa 10 km de mine) au fost minus 50. E crima si pedeapsa, mai ales daca vi ca mine din Colentina. Primele simptome ale romanului in clima sub-arctica: in primul rand incepe sa te doara inima, chiar daca esti clinic sanatos. Pe urma ai senzatia ca te taie cineva cu lama pe fatza. De la minus 34 in jos se creeaza o iluzie optica, densitatea aerului face sa vezi totul in „felii”. Adica te uiti la o masina parcata de la circa 10 metri si ti se pare ca e transata in 3 bucati. Daca mergi in padure, gerul cumplit face sa trozneasca scoarta copacilor si auzi niste pocnitori ca de carabina. Sub minus 30 de grade nu mai ai voie sa porti ochelari (cu lentile de sticla) pentru ca „infloreste” sticla si e posibil sa-ti intre cioburile in ochi. Pestele ala putrezit e ordinar, insa in Russia si zonele scandinave nord-extreme sunt chiar festivaluri cu tema asta (in Norge i se spune „rakfisk”). Il lasa la putrezit cam 6 luni si pe urma il condimenteaza. Ren se mananca la greu, fiert, la cuptor, salam, gratar, orice. E un vanat greoi, nu e pentru romanasi. Renul in sine, ca si animal, este extraordinar de bland iar coarnele au un fel de „muschi” pe ele, ca la copac, ca sa nu inghete. La atingere e extraordinar de delicat. Poza din articol, cu piata de peste, merita o explicatie. Vedeti bine ca e penumbra, sunt lanterne aprinse. Poza fac pariu ca e facuta pe la ora 13.00, dar deja vine seara la ora aia. La mine unde stau se „innopteaza” in ianuarie pe la 14.30, se aprind luminile pe strazi. Insa ceea ce nu se spune in articol, sunt noptile albe. Frumoase sa le vezi la televizor, un adevarat cataclism pentru un organism neobisnuit. Noi in Ro avem alternanta lumina-intuneric, ceea ce in zonele polare nu exista. 6 luni pe an poti avea doar zi si „noapte alba”. Problema e ca organismul nu se odihneste, te scoli a doua zi ca dupa o noapte de ancheta la Securitate. Zici ca ai dormit cu lampa in fata, chiar daca tu faci intuneric in camera. La 12 noaptea iesi la geam si poti citi ziarul daca vrei. Si noi avem echipa de fotbal, dar eu NICIODATA nu m-am dus la vreun meci al lor. Altfel intru in concediu medical pentru 2 luni cred 🙂 In concluzie, felicitari pentru articol, foarte reusit. O zi placuta. Dragos

diLivio (1 comentarii)  •  4 februarie 2012, 0:28

pt Dragos din Norvegia:
omule ce faci acolo? cum ai ajuns? esti pedepsit sa locuiesti in nenorocirea aia? :))) du-te in Florida sau in Hawaii.. :))

sandu barcelona (40 comentarii)  •  4 februarie 2012, 9:38

frumos articol si cu foatre multe informatii care , chiar sunt educative pentru foarte multi, in rest numai de bine nea OPRISENE

rocker (2 comentarii)  •  4 februarie 2012, 9:42

Foarte bun articolul care mai poate avea un sens : rusii sunt oameni ca si noi , cu defecte si cu calitati dar este cert ca sunt un mare popor care a dat sportului peronaje magnifice. Inca o data , felicitari pentru articol , ne-am saturat de stiri despre Gigi sau Giovanni Becali !

Ciupingher (1 comentarii)  •  4 februarie 2012, 15:47

Cataline jos palaria ! Nu-mi dau seama cum ai ajuns la B1,erai preferatul meu la emisiunea sportiva de la antena!Nu te prinde deloc in emisiunea care o faci cu blonda!

Comentează