Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

Permalink to Eu, noi și regalitatea
miercuri, 6 decembrie 2017, 12:02

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a Regelui Mihai. Mult prea târziu însă, ca să mai pot fi regalist.
Nu aveam cum să fiu nici țărănist, nici liberal și nici altcumva , fiindcă toate aceste consimțiri în ideologie cer un trecut, o lecție și o practică socială. Simțirea și gândirea mea de adânc, a fost încă din copilărie, contra a ceva, contra unui prezent mereu ostil familiei mele și contra unei orânduiri care în mod sigur avea să se sfârșească.

O frază a unui arhitect, rostită, cu naturalețea omului care știa bine ce spune, la o întâlnire cu niște scriitori, exagerat de mândri că erau de două mii de ani români daci, mi-a dat o înțelegere de substanță a ceea ce a fost pentru țară și neam monarhia, precum și un motiv imperios de a o respecta. Mi-a dat un motiv de a putea simți și pentru ceva. Arhitectul a spus că e destul să ștergem de pe harta Bucureștiului toate marile edificii de marmură, clădite de Carol I și de monarhie până la Al Doilea Război Mondial și fundamentale într-o administrație națională modernă, ca să rămânem cu memoria săracă a unui București – târg, cu o adunătură de case boierești cu un etaj, două între niște mahalale nepavate. Tot respectul!, și-a încheiat zicerea arhitectul.

Când nu ai nici un respect pentru cei care conduc țara, e ca și cum ai avea o infirmitate, de care nu ești conștient, una ascunsă dar mai chinuitoare ca una la vedere. Într-un fel și pentru mulți ca mine, respectul pentru regalitatea lui Mihai I a fost condiționat de lipsa de respect pentru mai toți politicienii de după 1990.

O lume se termină și alta mai bună nu începe. Regalitatea, oricât ar osteni istoricii noștri să ne convingă de virtuțile altor epoci, care în afară de documente și atestări n-au lăsat nimic de piatră, numai biserici și nicio școală, a fost prima administrație coerentă, demnă și europeană a țării noastre. Începând cu Regele Carol I, România a existat cu adevărat, în configurarea puterilor pe continent. Și a încetat să existe în această configurare odată cu alungarea din țară a regalității.

Urmașii de toată mâna ai regelui au, de pe acum și vor avea, din păcate, și în vremurile care vin, un rol de neinvidiat: acela de a ne face să-i simțim lui Mihai I, tot mai mult și ca pe o culpă a nației, dispariția.

Comentarii (8)Adaugă comentariu

andrei (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:23

Da, da, ***

Razvan (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:43

Foarte bun editorialul.

dan (3 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 15:06

Sunt de acord cu rolul monarhiei de a fi singura administrație coerentă, demnă și europeană a Romaniei moderne din secolul 19 si continaund cu secolul 20.
Parerea mea este insa ca monarhia prin Regele Mihai nu a reusit sa continue aceasta opera inceputa de Carol 1 care a aratat prestanta regalitatii romanesti in fata Imperiului Otoman , a Rusiei si a Germaniei in primul razboi mondial.
Regalitatea s-a dezis de opera monarhiei moderne din Romania prin actul de la 23 August 1944 cand a avut ocazia de a lasa o tara in afara unei influiente din care nici astazi nu am iesit privand Romania de o democratie neintrerupta in leaganul civilizatiei europene . Sa fie oare acesta motivul pentru care clopotele nu au batut in Romania lasand doar berna drapelului regal sa arate o recunostinta franta?

Deva1 (2 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 17:59

Si totusi clopotele au batut si bat, se trag

Deva1 (2 comentarii)  •  7 decembrie 2017, 8:48

La Deva a ajuns ca soferul masinii sale.Asa a intrat in Deva M.S.Regele Mihai I fiind asteptat in Piata de la casa de cultura de mii de oameni tinandun discurs emotio ant.Am vazut oameni plangand de bucurie si cu flori.Era si Regina Ana cu dansul! Aloi dupa discurs A trecut pe langa mine,chiar l am atins, spunandu-i cateva cuvinte iar el mi-a raspuns multumesc! Nu imi venea sa cred. Apoi a plecat spre Sibiu spre alte mii de oameni spre alt discurs…si tot asa pana la Bucuresti!/Era prin anii ’90,cred 1997 ,intrase in tara pe la Nadlag apoi traseul a fost : Arad-Timisoara-Lugoj-Deva-Sibiu-Bucuresti.dupa cativa ani de la Lovitura de stat din 1989.si alti ani de cand tov.ion iliescu nu l a primit in tara si L -a intors de la aeroport.Dumnezeu sa il odihneasca si sa il Mantuiasca! Romania a decazut in lipsa Monarhiei,fiind condusa de aceeasi actori comunisti cu diverse fete :pcr,fsn,psd…a salvat vietiile a peste 1000 de studenti romani din puscarii atunci la abdigarea nelegala fortat fiind de Gheorghe Gheorghiu Dej si de Petru Groza. A scurtat al doilea razboi mondial cu 6 luni si zeci de mii de vieti salvate.La radio europa libera mereu in fiecare an ne spunea La multi ani, Hristos a Inviat si Craciun Fericit.A ramas bun roman bun credincios ,un bun ortodox pe care Dumnezeu prin acest popor roman il va mantui!Dumnezeu sa il ierte ps acest mare patriot al neamului romanesc , un adevarat Roman un mare Om.Frumos si valoros articol!

Berinde Vasile (1 comentarii)  •  7 decembrie 2017, 12:33

Am ramas ai nimanui cel putin la nivel simbolic , iar cei care nu realizeaza asta pot fi comparati cu acei copii abandonati care neaga importanta familiei , cu exceptia , poate, a unei surse de venit.

dan (3 comentarii)  •  8 decembrie 2017, 12:30

Familia este modalitatea prin care Dumnezeu ne-a adus pe aceasta lume pentru evolutia noastra in calatoria nesfarsita.Oricat ne-ar abandona familia care o face oricum in diferite momente sau situatii Dumnezeu nu o face niciodata.In ceea ce priveste nivelul simbolic al monarhiei in Romania acesta de asemenea nu se va stinge daca aceasta isi va pastra rolul sau iar noi vom simti asta. Suntem un popor cu dubla ascendenta dac si roman cum spunea maresalul Antonescu si acest lucru este anterior oricaror simboluri mai mult sau mai putin galonate . Tot asa CEL DINTAI este Dumnezeu care nea data aceasta ascendenta care a determinat sa existam si sa continuam in cele mai grele vremuri sau dominatii.
Casa Regala va putea sa continue cumva ascendenta noastra si sa indrepte un destin oarecum nedrept asa cum noi romanii avem toata caderea sa determinam cursul propriului viitor si indreptam astfel erorile propriei istorii.

dan (3 comentarii)  •  8 decembrie 2017, 13:16

Familia este mana cu care Dumnezeu ne-a adus pe aceasta lume pentru evolutia noastra in calatoria nesfarsita.Oricat ne-ar abandona familia care o face oricum in diferite momente sau situatii delicate Dumnezeu nu ne abandoneaza niciodata.In ceea ce priveste nivelul simbolic al monarhiei in Romania aceasta de asemenea nu se va stinge daca isi va pastra rolul sau iar noi vom percepe acest lucru. Suntem un popor cu dubla ascendenta daca si romana dupa cum spunea maresalul Antonescu si aceasta este anterioara oricaror simboluri mai mult sau mai putin galonate . Tot asa CEL DINTAI este Dumnezeu care ne-a dat aceasta ascendenta si a determinat sa existam perpetuu in cele mai grele vremuri sau dominatii.
Casa Regala va putea sa tina cont de ascendenta noastra si sa indrepte un destin nedrept asa cum noi romanii avem toata caderea sa determinam cursul propriului viitor si poate sa indreptam erorile propriei istorii.

Comentează