Ce a ajuns și Borcea!
Regula jucătorilor sub 21 de ani este catalogată în toate felurile, de la „E o tâmpenie” la „Cea mai bună decizie pentru fotbalul românesc”. Oricum ar fi, în momentul ăsta poate fi caracterizată simplu, neepitetic şi antibombastic: un eşec
Când spui Borcea şi Dinamo e clar la ce te referi. Duminică a fost însă clar altceva: că te poţi numi oricum, eşti aruncat peste bord dacă e ca balonul dezumflat al unei echipe cândva cu pretenţii să mai poată pluti o zi.
Ioan Borcea (17 ani), dintre puţinii tineri din această ţară care poartă doar întâmplător numele fostului acţionar dinamovist, a ieşit de pe teren în secunda 76 a meciului cu Clinceni, urcându-l pe Adi Mihalcea pe locul doi în acest clasament al înlocuirilor aberante, după Dan Petrescu, cel care l-a schimbat pe Fica (19 ani) în secunda 24 a unei alte partide.
Nu-i trebuia în joc, aşa că la prima oprire, out! Vina acestor jucători carne de tun? Că au căzut la mijloc într-un război care a fost pornit ca să îi ajute. Federaţia a impus o regulă unui mediu care ştie să dribleze regulile mai bine decât adversarii. Şi a ieşit această prostie patentată, de care toţi se spală pe mâini.
Rostogolirea greşelii
Răzvan Burleanu îi ironizează pe cei care o ocolesc (ceea ce le provoacă, sunt convins, nişte insomnii crunte) şi promite să o asprească, ceea ce-i va duce pe aceştia la variante şi mai groteşti ale luxării ei.
De cealaltă parte, antrenorii practică această scalpare fotbalistică a unor adolescenţi pe care sunt obligaţi să îi titularizeze, dar nu să îi păstreze în meci pentru că, la rândul lor, sunt prinşi în menghina dintre lipsa de viziune şi proiect a cluburilor, cărora puţin le pasă de dezvoltarea fotbalului, şi nevoia cruntă de rezultate.
Şi uite aşa, CFR mută în minutul 1, Dinamo în 2, Astra de două ori în minutul 7 şi o dată în 8, Clinceni în 8 şi 9, Mediaş în 9 şi 11. Apoi antrenorii îi laudă de mama focului pe junii eroi ai unor astfel de momente penibile. Le spun că au valoare. Suntem calificaţi direct în grupele Ligii Campionilor Cinismului.
Uscăciunea ca proiect
Googăliţi şi vedeţi ce aflaţi despre Fica de la CFR. Ce spune tatăl lui. Există traume care cu greu pot fi anulate, dacă pot fi vreodată. Sigur că astfel de experienţe nefericite ar putea fi un imbold de a munci pe rupte pentru a se face cunoscuţi şi prin alte isprăvi decât acelea de Cartea Recordurilor Umilinţei.
Ar fi minunat să transforme această zgură în jar. O cădere poate fi o şansă, dar asta nu şterge responsabilitatea celor care dau brânci pe trepte fotbaliştilor la început de carieră, care nu gândesc până la capăt consecinţele unei legi sau care se folosesc de ei pentru a-şi salva postul sau afacerile târâte către nu se ştie ce.Toţi au o vină în potenţiala prăbuşire a businessului fotbalului. Tăind crengile copacului înainte să înflorească, îl vor ofili după chipul şi asemănarea vieţii lor.
Gluma cu 5 schimbări contra 2 tineri
Culmea, acum cu implementarea celor 5 schimbări, FRF şi-a dat cu stângul în dreptul şi mai abitir. Iar antrenorii îşi freacă mâinile, le e şi mai uşor să sacrifice o schimbare, bravo! Sigur, regula vine de la FIFA, federaţia nu avea ce face decât să o accepte, dar cât e de ironic! Eu te oblig şi tot eu te ajut să fentezi obligaţia. Pare de aici. Din praful ăsta dus de vânturi dintr-un loc în altul, semn al timpului pierdut.
Se aude că legea asta strâmbă în aplicarea ei va fi schimbată. În loc de doi sub 21 de ani va rămâne doar unul din această categorie de vârstă şi unul sub 23. E o soluţie mai bună, poate. Dar dacă va fi păstrată tot opţiunea înlocuirii unuia dintre ei în orice moment, nu vor face, vorba cuiva, decât să mute mortul pe Academiei. Vor continua această bătaie de joc în care tinerii sunt „îngropaţi” în zidurile mănăstirii Şmecherului Manole, din care a pierit orice iubire.