Soluţia împăcării

După eşecurile cu Poli Timişoara şi cu Sevilla, Steaua avea nevoie ca de aer să cîştige meciul cu Craiova. Şi l-a cîştigat la pas, dar nu pentru că a sedus ea, ci pentru că Universitatea s-a mulţumit cu o înfrîngere […]

După eşecurile cu Poli Timişoara şi cu Sevilla, Steaua avea nevoie ca de aer să cîştige meciul cu Craiova. Şi l-a cîştigat la pas, dar nu pentru că a sedus ea, ci pentru că Universitatea s-a mulţumit cu o înfrîngere onorabilă. Dacă a căutat doar să nu se facă de rîs, formaţia din Bănie şi-a atins scopul. Atît însă. Deoarece, dincolo de o organizare superioară celei din zilele dinaintea venirii lui Napoli, Craiova n-a impresionat. I-au lipsit forţa şi îndrăzneala. Ca atare, deşi dominată uneori în repriza secundă, Steaua a învins pe merit. La obţinerea succesului au contribuit, ca de obicei, Zapata, D. Goian şi Nicoliţă, dar şi, surprinzător, Cristocea, remarcabil sîmbătă, activ şi inspirat. Ca să-i titularizeze pe Cristocea şi pe Zaharia, Lăcătuş i-a lăsat rezerve pe Neaga, pe M. Croitoru, pe Surdu, pe Bădoi şi pe V. Badea. Pe ultimii doi i-a introdus abia spre final. Cîntărind randamentul lui Cristocea, părerea generală e că antrenorul a procedat inteligent. Problema lui şi, deopotrivă, a echipei rămîne însă eclipsa de formă a căpitanului Dică, anonim şi în întîlnirea cu Universitatea. În măsura în care vicecampioana, cu două restanţe, speră să se apropie de CFR Cluj şi, mai departe, să prindă Cupa UEFA, se impune ca Dică să-şi revină. Pentru că fără Neaga, fără M. Croitoru ori fără Surdu se va putea. Dar fără Dică va fi foarte greu, chiar imposibil.

Altfel, Steaua se mai confruntă cu o problemă gravă, cea a publicului. Sigur că sîmbătă a fost frig şi a plouat, numai că nici măcar vremea vitregă n-a justificat pe de-a întregul numărul mic de spectatori prezenţi în Ghencea, vreo 1.500! Mai puţini, dramatic mai puţini, decît la oricare dintre partidele de Liga I găzduite de aceeaşi arenă în actualul sezon: 12.000 cu Poli Iaşi, 22.000 cu Rapid, 7.400 cu FC Vaslui şi, imediat după numirea lui Lăcătuş, 16.000 cu Oţelul. Evident, evoluţiile sub aşteptări ale Stelei, inclusiv în Champions League, i-au rărit pe spectatori. Dar ajung aceste explicaţii? Mai degrabă nu. Mîndri de iubirea lor, dar şi orgolioşi, fanii roş-albaştri au demonstrat că nu uită purtarea arogantă a patronului. Că n-o uită şi nici n-o iartă, absenţa lor constituind răspunsul dat modului jignitor în care finanţatorul şi-a permis să-i trateze. De sus, ca pe nişte neica-nimeni. Tocmai de aceea soluţia împăcării se găseşte pe teren şi la vestiar, dar mai ales în loja oficială. Cît timp patronul nu-şi va schimba atitudinea, există riscul ca tot mai multe meciuri să se desfăşoare în Ghencea cu tribunele pustii. Nu degeaba se zice că cine seamănă vînt culege furtună.