Omul sărac
Nu-i cazul să ne fie ruşine: francezii ne-au bătut la ei acasă cu un gol marcat DIN OFSAID şi cu altul înscris în prelungiri. Altfel însă, nu putem trata eşecul de la Saint Denis ca pe un succes chiar dacă […]
Nu-i cazul să ne fie ruşine: francezii ne-au bătut la ei acasă cu un gol marcat DIN OFSAID şi cu altul înscris în prelungiri. Altfel însă, nu putem trata eşecul de la Saint Denis ca pe un succes chiar dacă am pierdut greu, tîrziu şi, în opinia unora, pe nedrept. Trebuie să regretăm cu atît mai tare cu cît Les Bleus erau de învins sîmbătă seara. Nu-s de acord cu Răzvan, care a declarat la conferinţa de presă de după meci că elevii lui Blanc au etalat „o tehnică incredibilă”. Dimpotrivă, exceptîndu-i pe A. Diarra, Nasri şi Benzema, ceilalţi „cocoşi” n-au entuziasmat, cum n-a impresionat, în general, formaţia lor. Ea încă se caută şi nu se găseşte, mai cere răbdare.
Trebuie totuşi socotită meritată victoria francezilor? Mai degrabă DA, cu precădere datorită primei reprize, pe care au stăpînit-o cap-coadă şi pe parcursul căreia „tricolorii”, parcă legaţi la ochi, s-au mulţumit să se apere. Au făcut-o organizat şi lucid, atît că povestea e veche, cine îşi propune puţin cu puţin se alege!
Florescu a rămas la stadiul de jucător util, dar incapabil să strălucească. În stilu-i de-acum cunoscut, a pasat pe metru pătrat şi mereu înapoi. Zicu n-a îndrăznit şi, ca atare, nu s-a văzut. Cociş a transpirat degeaba, în vreme ce D. Niculae, singurul nostru vîrf împins, n-a intrat nici măcar o dată în careul advers! Pantilimon s-a distins printr-o serie de intervenţii salvatoare, fundaşii s-au achitat conştiincios de sarcini, Rădoi a închis şi B. Stancu a mai ţinut de minge, însă la asta s-a redus întreaga replică. N-am contat în atac, n-am existat! Rezumînd, o repriză crispată, anonimă, DEPLORABILĂ.
După pauză, a răsărit soarele şi pentru băieţii noştri, mult schimbaţi în bine. Au căpătat curaj, au avansat liniile şi, încet-încet, au echilibrat jocul, ba au început să-l şi domine. La bara lui Săpunaru din minutul 71 au lipsit vreo 3-4 centimetri ca românii să deschidă scorul, ceea ce n-ar fi surprins în condiţiile în care ei trecuseră la conducerea întîlnirii. Se obişnuiseră cu presiunea celor aproape 80.000 de spectatori, se scuturaseră de complexe, presau şi ameninţau poarta lui Lloris. Din păcate, exact atunci tuşierul l-a lăsat pe Remy să plece din ofsaid şi, urmare a greşelii lui, un meci ce prevestea o remiză albă s-a încheiat cu înfrîngerea „tricolorilor”, agravată şi de golul lui Gourcuff. S-a demonstrat din nou, ca şi contra albanezilor, că fotbaliştii noştri nu ştiu să gestioneze finalurile!
Sigur că am avut şi GHINION, lor prea le-a ieşit totul pînă la sfîrşit, iar nouă nimic! Numai că nouă, de la un timp încoace, ne merge rău, invariabil rău, ca la spînzuraţi. Adevărat, am cam devenit clienţii arbitrilor, care ne ard pe unde ne prind, însă putem da la infinit vina numai pe aceştia şi, în continuare, pe nenoroc? Răspunsul e nu, UN NU HOTĂRÎT. Se zice că omului sărac, cel ce abia a strîns două puncte din trei partide oficiale, nici boii nu-i trag. Aşa o fi, cu înţelepciunea proverbelor nu te pui, dar nu cumva la boii care nu sînt în stare să mai tragă trebuie renunţat?! Răzvane, ce spui? Pe marginea subiectului vom mai vorbi.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele