Retragerea lui Piţurcă

Ca un ocean bîntuit de furtună, aşa a început această ediţie de campionat, la debutul căreia demisiile se succed pe bandă rulantă! A plecat Mihai Stoica de la Urziceni, unde stă cu valiza la uşă şi Levy, Chivorchian şi-a anunţat […]

Ca un ocean bîntuit de furtună, aşa a început această ediţie de campionat, la debutul căreia demisiile se succed pe bandă rulantă! A plecat Mihai Stoica de la Urziceni, unde stă cu valiza la uşă şi Levy, Chivorchian şi-a anunţat despărţirea de Timişoara, iar Piţurcă şi-a ­luat bagajele din Ghencea. E mai multă tensiune ca oricînd, mai multă nesiguranţă şi mai multă gîlceavă, ceea ce se vede, din păcate, şi pe teren. Clar, în loc să captiveze, startul sezonului dezamăgeşte.

Fireşte că demisionarii sînt convinşi că au dreptate. În parte, şi au. Stoica pentru că Bucşaru, deşi a încasat o căruţă de bani din Champions League, nu i-a mai plătit pe fotba­lişti din aprilie.  La fel, Chivorchian, ­într-un context în care factorii locali amînă la ne­sfîrşit finanţarea lui “Poli” şi Iancu nu mai vrea să întreţină singur echipa. Sau nu mai poate.

şi din pricină că Piţurcă se încăpăţînează să tacă, nu mi-e foarte ușor să judec ce s-a întîmplat la Steaua. Muţenia ex-selecţionerului nu-l ajută. Dimpotrivă, pare să-l învino­vă­ţeas­că. M-am numărat printre puţinii lui susţinători cînd galeria roş-albastră ­scanda  “Piţi, Piţi, lasă-ne!” şi, ulterior, cînd FRF l-a mazilit a doua oară de la “naţională”, dar mărturisesc că de data asta nu-l înţeleg.

Să-şi fi închipuit el că Gigi Becali a devenit altul? Nu-l cred atît de naiv şi nici nu e. Trebuia să ştie că Gigi nu se va vindeca de boala de a ieşi mereu în faţă, de a se socoti buricul pămîntului, cel mai tare din parcare! Atunci de ce s-a angajat la o treabă intuind că, mai devreme ori mai tîrziu, va fi împiedicat s-o continue?!

Răspunsul e la Piţurcă, însă acesta tace şi, după părerea mea, greşeşte. Cum a greşit şi în momentul în care a refuzat să meargă la Braşov, uitînd că un comandant părăseşte totdeauna ultimul corabia. Nu se sperie şi nu fuge, nu inventează ­alibiuri.

Dincolo de cele 20 de milioane de euro solicitate drept garanţie, sumă ­astronomică în condiţiile actualei crize, îi poţi ­cere unui patron să nu se amestece în vestiar, să ­nu-şi urecheze propriii jucători, să nu se ­lege de arbitraje etc., dar nu-i poţi cere să nu vorbească despre echipa în care investește şi la care ţi-a dat mînă liberă!    Deși Gigi ­n-a ­investit cît se fălește, sînt banii lui.

Regret s-o spun, însă Piţurcă a forţat nota în încercarea de a înlocui în Ghencea o dictatură cu alta. Nu i-am contestat priceperea şi nu i-o contest, e un profesionist ­veritabil. Tocmai în ideea că în două luni a făcut lucruri deosebite la Steaua, schimbînd atitudinea şi schimbînd atmosfera, era dator să meargă mai departe, să nu cedeze. Avea obligaţia, mai ales morală, să-şi dezvolte proiectul în beneficiul echipei, al fanilor şi, la urma urmei, al lui însuşi. Fără să-l consider laş, îl consider însă prizonierul unui orgoliu nemăsurat.

Iar trufia scăpată de sub con­trol nu-i o calitate, ci un cusur.