Răspuns la critici

După două eşecuri suferite în faţa unor parteneri mai slab cotaţi, “tricolorii” au învins tocmai în meciul socotit CEL MAI dificil: 3-0 cu hondurienii calificaţi la Mondialele din Africa de Sud! Sinceri cu noi şi cu elevii lui Răzvan Lucescu, […]

După două eşecuri suferite în faţa unor parteneri mai slab cotaţi, “tricolorii” au învins tocmai în meciul socotit CEL MAI dificil: 3-0 cu hondurienii calificaţi la Mondialele din Africa de Sud! Sinceri cu noi şi cu elevii lui Răzvan Lucescu, trebuie să admitem că Lobonţ et Comp. n-au impresionat nici de data asta. N-au sedus. Au ştiut însă să lupte şi, la fel de important, să cîştige. Au dat satisfacţie şi cei a căror prezenţă în lot stîrnise rezerve şi chiar polemici, Dănă-nae, Deac, Florescu sau Bilaşco. Adăugînd debutul lui Lung jr., primul gol al lui Florescu în tricoul reprezentativei şi, în general, angajamentul tuturor jucătorilor, există destule motive să considerăm testul cu central-americanii drept o reuşită.

De remarcat faptul că “naţionala” s-a dovedit capabilă să răspundă criticilor ce i s-au adus, unele juste, altele exagerate. Dar n-ai cum să te aştepţi la elogii cînd te bate Macedonia! Sîmbătă, băieţii noştri au arătat un plus de organizare, de voinţă şi de eficacitate. Într-un cuvînt, atitudine.

Momentul în care, după transformarea penalty-ului, Rădoi a fugit la margine şi şi-a îmbrăţişat antrenorul n-a trecut ne-observat, gestul ilustrînd o stare de spirit menită să-i dezarmeze pe autorii versiunii conform căreia atmosfera din vestiar s-ar fi deteriorat! Ne-am lămurit că lucrurile stau altfel.

În ciuda înfrîngerilor, echipa României şi-a păstrat unitatea, tonusul. A rămas o familie, în măsura în care o asemenea formulare, mai degrabă banală, se potriveşte situaţiei. E clar, criticile le-au prins bine “tricolorilor”, inclusiv cele care au depăşit limitele rezonabilului. Dar aşa sîntem noi, cum sînt şi alţii, ne e mai uşor să înjurăm decît să lăudăm.

L-am susţinut pe Răzvan şi îl susţin în continuare, am explicat de ce. Cel mai simplu ar fi să ridic în slăvi succesul de sîmbătă, cel mai categoric de la instalarea actualului selecţioner, dar mă abţin. Şi din pricină că adversarul nu m-a convins. Jos pălăria pentru că s-a calificat la CM, dar dacă Hondurasul s-ar afla în Europa, el ar conta în fotbal cam cît Malta, Feroe ori Albania! Nu m-aş repezi nici să afirm că Răzvan le-a închis definitiv gura contestatarilor, care îi vor căuta alte noduri în papură. Că l-a convocat pe X şi l-a omis pe Y, că a închis antrenamentul, ba şi celularul etc.

Mă mulţumesc să scriu că “naţionala” a probat că are resurse, mai ales morale. Iar despre cine are resurse, se poate spune că are şi viitor. Să admitem că echipa lui Lucescu junior s-a mai scos. A încheiat en fanfare un turneu început prost. Atît însă, căci pentru ea, ca şi pentru noi, greul abia urmează.

Afirm totuşi că, îngenunchind Hondurasul, a cîştigat nu doar o partidă. A cîştigat şi încredere, iar în virtutea acesteia, liniştea fără de care se ajunge rar la performanţă. Sau nu se ajunge deloc.