Aruncatul pisicii

Ca și precedentele, și această etapă 25, încă în curs de desfășurare, a dovedit că e nevoie, mare nevoie, de VAR în Liga 1.

Mai ales partidele Chindia-Craiova și Clinceni-Astra au stârnit controverse referitoare la arbitraj. Unele pe care VAR le-ar fi lămurit.

Când sistemul respectiv s-a introdus și funcționează în multe țări, în unele chiar de 2-3 ani, la noi el continuă să fie o promisiune amânată sine die. Deși se vorbește despre el din 2019, șansele ca VAR să fie folosit în L1 par minime. Exclus să apară în 2021, poate în 2022, dar nici atunci foarte sigur.

Se întâmplă așa, ca la noi la nimeni, din pricină că, în loc să se înțeleagă, FRF și LPF trag una hăis și alta cea. Se învinovățesc reciproc și fiecare for arată cu degetul spre celălalt. În linii mari, s-a stabilit ca Liga Profesionistă să furnizeze suportul tehnic, tehnologia, iar Federația să se ocupe de pregătirea arbitrilor. Această ultimă operațiune ar presupune un buget în jur de 550.000 de euro și ar dura măcar 6 luni.

Într-un moment în care, tipic românește, fiecare parte respinge orice critică și aruncă pisica în curtea „inamicului”, motivul discordiei se leagă de costurile privind specializarea arbitrilor, capitol la care FRF ar vrea să contribuie și LPF. Întrucât, explica joi însuși președintele Răzvan Burleanu, UEFA trimite pentru activitatea de arbitraj numai 100.000 de euro anual, în vreme de cheltuielile cu cavalerii fluierului depășesc 350.000. RB uită însă de cele 5,3 milioane de euro oferite FRF de UEFA și FIFA anume pentru diminuarea efectelor provocate de pandemie. A evitat permanent să precizeze în ce direcție au mers și merg sumele amintite. N-a suflat un cuvânt despre ele.

La rându-i, nici LPF nu acceptă toate reproșurile. Dimpotrivă, ea contraatacă viguros, pretinzând că a îndeplinit ce a făgăduit. Între altele că, grație firmei eAD Interactive, deținătoarea drepturilor TV pentru Liga 1, a procurat deja două mașini VAR. Refuză însă să vireze bani pentru pregătirea arbitrilor în ideea că va plăti în decursul actualului sezon, prin cluburi, 5,9 milioane de lei, circa 1,2 milioane de euro, pentru arbitri și observatorii acestora. Câte 18.642 lei de meci, ba încă pentru un serviciu care lasă de dorit. Asta în condițiile în care CCA este, prin statut, comisie în cadrul FRF.

În această atmosferă încinsă, Burleanu nu s-a sfiit să toarne gaz peste foc. S-a trezit să declare după ședința CEx de joi „Îi suspectez (n.a. pe cei de la LPF) că vor un control pe arbitraj, pe care să-l tranzacționeze în interesul vreunui club. Așa cum există astăzi suspiciuni că o fac la nivelul comisiilor jurisdicționale”.

Discurs, să-mi fie cu iertare, demn de un chibiț din Cișmigiu, sub nicio formă de un șef care, dac-ar bănui că se produc asemenea manevre în domeniul pe care-l păstorește, ar avea obligația să intervină energic. Să investigheze și, în cazul în care asemenea fapte grave s-ar adeveri, să ia măsuri. Datoria lui e să rezolve, nu să suspecteze.

Numai că, din păcate, RB are memoria scurtă și vorbește ca să nu tacă. Logic, cum să controleze LPF arbitrii și observatorii atât timp cât, repet, aceștia aparțin de FRF, nu de LPF?! Cum să-i dirijeze Liga Profesionistă pe membrii comisiilor jurisdicționale când ei sunt numiți de FRF?! Uite așa ne invită Burleanu să ne aflăm în treabă și să vorbim discuții.

Decât să se certe, FRF și LPF ar trebui să ajungă la un modus vivendi, să fumeze pipa păcii. E nevoie imperioasă de VAR și el trebuie grabnic introdus.