O tăcere acuzatoare

Pandemia începuse să-și arate colții când Cosmin Olăroiu, care antrena atunci, ca și acum, în China, și-a manifestat intenția de a-i ajuta pe cei de-acasă.

S-a adresat unui prieten, cunoscutul jurnalist Victor Ciutacu, iar acesta l-a pus în legătură cu șefii Spitalului de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din București. Cu al cărui manager, dr. Emilian Imbri, Olăroiu a convenit ca unul dintre restaurantele lui (din lanțul Trattoria Il Calcio) să asigure zilnic, pentru personalul medical, 100 de porții de mâncare caldă.

Evident, gratis. În beneficiul celor, admiteți clișeul, din linia întâi a luptei cu noul coronavirus.

Înțelegerea a funcționat 3 luni, cu precizarea că o perioadă, în ultima lună, la spital n-a ajuns doar masa de prânz, ci și cea de seară. Oli a avut o singură pretenție: ca nimeni de la „Victor Babeș” să nu abordeze subiectul respectiv. Să vorbească în public despre inițiativa sa.

Sunt convins că în acest moment vor apărea căutătorii de noduri în papură. Gata oricând să le țină socoteala altora. Să-i judece pe ceilalți și să fie pe cât de exigenți cu aceștia, pe atât de îngăduitori cu ei înșiși!

Fără îndoială că ei vor ridica din sprâncene ce mare efort a făcut Olăroiu că a dat mâncare, vor calcula cârcotașii, de 25.000 de euro, hai 30.000!, când el câștigă în China, de la Jiangsu Suning, 7 milioane pe an?! Ia să nu se mai plângă că doar, nu-i așa?, are balta pește! La urma urmei, putea să dea și mai mult!

Una că Olăroiu nu s-a plâns. Generozitatea lui, căci despre asta discutăm, ar fi rămas secretă, știută de doar câteva persoane, dacă Olăroiu, întors acasă pentru câteva zile în ajunul Crăciunului, nu și-ar fi găsit unicul băiat, pe Antonio, bolnav de Covid-19. Atunci, îngrijorat ca orice părinte, a sperat să obțină sprijin, ori măcar îndrumări, de la cei pe care, la rându-i, îi sprijinise. Atât că, de necrezut, nimeni de la „Victor Babeș” nu i-a mai răspuns la telefon după primele convorbiri! „Am sunat degeaba zile în șir!”, va mărturisi Olăroiu unui amic.

Deși tăcerea celor de la spital, cu dr. Imbri în frunte, e incalificabilă, n-aș insista. Poate că medicii de-acolo, prinși într-o bătaie pe viață și pe moarte, au uitat de necazul lui Olăroiu. Întrucât, vrând, nevrând, ei și-au creat unele obligații morale față de cel care, dezinteresat, le-a întins o mână de ajutor, nu-i aprob pe cei de la „Babeș”. Li se cuvin însă circumstanțe atenuante. La o adică, le accept eventualele explicații, în ciuda faptului că ingratitudinea lor mi-a lăsat, oare numai mie?, un gust amar.

Ceea ce de-a dreptul m-a indignat a fost postarea unui internaut, care întreba ironic pe site-ul Gazetei dacă Olăroiu „nu e tipul ăla care a aranjat un meci al Naționalului?”! Săracul de el, acest individ chiar merită compătimit dacă atât a priceput el din altruismul unui om. Puțin, extrem de puțin.

E trist că cineva poate judeca așa. Și mai trist e că, din păcate, nu-i singurul.