Tăcerea peștelui

Îmi mențin părerea că FCSB a câștigat pe merit finala Cupei, dar și că Sepsi și-a vândut scump pielea.

Rareori s-a văzut diferența dintre o formație angajată până deunăzi în cursa pentru titlu și una din zona retrogradării. Câtă vreme pe Sepsi au ținut-o puterile, partida a fost egală. Pe măsura scurgerii timpului, echipa din Sf. Gheorghe n-a mai găsit suficiente resurse fizice, drept pentru care, și grație valorii individuale superioare, FCSB a înclinat balanța de partea sa.

Era însă de anticipat că se va petrece așa. Deoarece, din vina Federației, Sepsi a avut înainte finalei de la Ploiești numai 3 zile de odihnă, a jucat pe 18 iulie la Sibiu, pe când FCSB s-a bucurat de 9, ea evoluând ultima oară la Craiova pe 12 iulie. Din culpa FRF, repet, deoarece era sarcina acesteia să ofere finalistelor șanse egale și n-a oferit.

Veți zice că FRF nu putea lua în calcul că la Cluj vor apărea cazuri de COVID-19 și că va trebui să amâne întâlnirea FCSB-CFR din 18 iulie. De acord, dar asta nu scade, numai în opinia mea?, din vinovăția federală. În ideea în care administrația Burleanu s-a grăbit să programeze finala Cupei cu mult înainte de încheierea Ligii 1. Când tradițional aceasta era pusă după terminarea campionatului.

Procedând greșit de teamă că nu va reuși să anunțe la termen reprezentantele din cupele europene, deși putea cere și obține o amânare, FRF a mai încurcat niște borcane. În sensul în care, odată cu câștigarea Cupei, FCSB și-a asigurat prezența în Europa, dar și, indiferent de ierarhia finală din play-off, pe cea a lui FC Botoșani. Întrucât, detaliu cunoscut, Astra și Gaz Metan n-au drept de participare.

Printr-o nefastă coincidență, când se poate presupune că FCSB și Botoșani, cu sacii suiți în căruță, nu se vor mai omorî cu firea, CFR ar urma să le întâlnească pe amândouă în meciuri-cheie! Cu alte cuvinte, în afara oricărei intenții, dincolo de orice premeditare, să fie favorizată.

Departe de mine gândul că, de-acum calificate în Europa League, FCSB și Botoșani vor trage pe dreapta. Dar chiar e posibil să se întâmple așa, ca jucătorii lor să se considere deja în vacanță. Tocmai de aceea, ca să nu influențeze fie și indirect rivalitatea dintre Craiova și CFR, Federația era datoare să lase finala Cupei la sfârșitul sezonului competițional.

Mai departe, trebuie cotat ca incalificabil, chiar revoltător, refuzul FRF de a lămuri situația lui Istvan Fulop, avertizat în „optimi” și în returul semifinalei. Sepsi a întrebat dacă I. Fulop are sau nu drept de joc într-un moment în care regulamentele se bat cap în cap, cel Disciplinar susținând una, iar cel de la Organizare alta! Firește că n-a primit niciun răspuns, însă nici nu era cazul să-l aștepte. Deoarece dacă IF n-ar fi avut drept de joc, iar FRF ar fi confirmat, atunci n-ar fi avut nici A. Vlad de la FCSB și Bouhenna de la Sepsi în semifinale, iar finala ar fi trebuit să se joace între Dinamo și Poli Iași! Așa că, evitând să se complice, FRF a tăcut ca peștele.

Explicabil însă, nu-i doar părerea mea, de ce Burleanu et Comp. au procedat astfel. Ca nu cumva să-și asume, să semneze, vreun act care la o adică să se întoarcă împotriva lor. Să convenim că, până la un punct, asta e de înțeles. Dar rămâne imposibil de explicat, chiar scandalos, că mahării de la Casa Fotbalului au transmis neoficial că nu-s obligați să răspundă solicitării respective, venită din partea unui membru afiliat!

O asemenea atitudine de stat în stat, de a nu răspunde decât în fața aplaudacilor din Comitetul Executiv, blochează orice comentariu. Orice logică.