S-au spălat pe mâini!

Nu-ți trebuie prea multe cunoștințe juridice, ci doar să parcurgi atent dosarul, spre a constata că Dinamo era în măsură să conteste dreptul de joc al lui A. Vlad în turul semifinalei de Cupă.

Asta deoarece, titularizându-l pe portarul amintit într-o partidă câștigată pe teren cu 3-0, FCSB s-a folosit, eronat, de prevederile Regulamentului Disciplinar (RD), anulate ca urmare a apariției, în 2 august 2018, a noului Regulament de Organizare a Activității Fotbalistice (ROAF). Conform acestuia, Art. 30, Alin. 5.2, întrucât fusese avertizat în „optimile” cu U Cluj și în „sfertul” cu Hermannstadt, A. Vlad se găsea în stare de suspendare, pentru cumul de cartonașe, la semifinala tur.

La întrebarea „Care dintre cele două regulamente este prioritar?” a răspuns însăși FRF anul trecut când, într-o speță identică, preciza în scris către Viitorul Constanța că „Odată cu intrarea în vigoare a actualului regulament (n.a ROAF), ORICE ALTE DISPOZIȚII CONTRARE ÎN MATERIE SE ABROGĂ” (subl. mea). Clar ca lumina zilei, nimic interpretabil. Negru pe alb.

Pe cale de consecință, ținând cont de RD, nu de ROAF, FCSB a greșit. Ca atare, cu toată prietenia, regulamentar și logic era să piardă la „masa verde”. Putea invoca în apărarea ei un singur contraargument. Acela că, dac-ar fi știut înaintea returului că FRF i-a dat meci pierdut cu 0-3, s-ar fi mobilizat altfel în retur și ar fi învins cu 4-0, de ce nu?

Ca să nu mai spun, deși trebuie, că întreaga încurcătură a plecat de la Casa Fotbalului. FRF era datoare să contabilizeze cartonașele și să comunice cluburilor situația acestora tocmai pentru a se evita asemenea confuzii. Așa se întâmplă în multe țări, nu însă și la noi. La noi e ca la nimeni.

Controversat, interpretat în funcție de simpatii, nu de legi, cazul a ajuns pe masa Comisiei de Disciplină și Etică (CDE) din cadrul Federației. Numai că, stupefiant în opinia mea, inexplicabil, forul respectiv nu l-a judecat pe fond, ci l-a respins din pricina unui pretins viciu de procedură! Pasămite, deoarece Dinamo nu s-a adresat Comisiei de Competiții (care trebuia să se autosesizeze și n-a făcut-o!), ci direct superiorului acesteia, secretarul general FRF, Radu Vișan, care n-ar fi avut calitate procesuală! Motivare, îmi cer scuze, ridicolă, de un penibil absolut, gen mutarea mortului de pe Edgar Quinet pe Academiei.

Dacă lucrurile ar fi stat astfel, CDE ar fi trebuit să termine discuția pe marginea dosarului în 5 minute, hai în 10, nu să-l dezbată în două ședințe, ba și pe durata a aproape 7 ceasuri! De presupus că membrii CDE n-au vrut să se lege la cap, să stârnească o furtună greu de oprit. Au fugit de răspundere, s-au spălat pe mâini! Iar pe noi ne-au luat de proști!

Sunt convins că măcar președintele Comisiei, Daniel Cernat Marin, avocat serios și de succes, s-a lămurit din start de partea cui este dreptatea. A considerat însă că nu-i treaba lui și a colegilor să scoată din foc castanele băgate de acei federali care, deși plătiți pentru asta, nu reușesc să limpezească niște aspecte regulamentare care se contrazic, se încalecă și derutează. Induc în eroare.

În rest, firește că se pune problema, o pun în special fanii roș-albaștri, cum să viseze „câinii” să joace finala Cupei după ce au fost bătuți precum covoarele, 0-3 și 0-1, în semifinale, cum să câștige ei trofeul profitând de o chichiță din ROAF?! Cu atât mai puțin acum, când echipa se zbate la retrogradare și are, pentru că un necaz nu vine niciodată singur, vreo 10 jucători infectați cu coronavirus, ce să caute Dinamo în finală?! Asta să fie ultima sa grijă.

De acord că se pot discuta și aceste chestiuni. Numai că una-i una și alta-i alta. Totuși, legea decide înaintea moralei, iar după lege, repet, Dinamo trebuia să aibă câștig de cauză.