„Câini” de pripas

Învinsă și de Viitorul, Dinamo a bifat al șaselea eșec consecutiv în Liga 1 și, ca să fac haz de necaz, și-a consolidat poziția de ultimă clasată.

Alte date alimentează impresia de dezastru: a pierdut toate cele 5 partide din play-out, 3 dintre ele cu Mihalcea pe bancă, a înscris un singur gol după reluarea sezonului, Moldoveanu la 1-3 cu Sepsi, dar neregulamentar, căci trebuia fluierat henț. Adăugând corecția primită de la FCSB în Cupă, reiese că situația lui Dinamo nu-i grea. E de-a dreptul disperată, chiar dacă mai are de disputat două restanțe. Un club prestigios, cu 18 titluri de campioană și 13 Cupe ale României în CV, riscă să retrogradeze pentru întâia oară în 72 de ani!

N-aș împărtăși însă opinia că Dinamo a jucat la Ovidiu la fel de prost, de apatic, ca în întreaga perioadă de pandemie. Deși n-am înțeles unele decizii, de pildă, de ce Mihalcea i-a introdus pe Bani și pe I. Șerban la spartul târgului, spera să întoarcă rezultatul cu ei după minutul 87?!, apreciez că repriza secundă a „câinilor” de joi seara a fost cea mai bună din actuala stagiune.

Îndrăznesc să afirm că, dacă arbitrul i-ar fi dat ce merita și ar fi avut nițică șansă, Dinamo ar fi putut lua un punct. A dominat uneori. A vrut, a insistat, numai că G. Găman a dezavantajat-o atunci când, la 0-1, în minutul 30, n-a sancționat cu penalty neglijența lui C. Matei, care l-a oprit pe Sorescu, l-a incomodat, să lovească mingea corect. Spre lauda lor, bucureștenii n-au bătut monedă pe faza respectivă. Nu degeaba se spune însă că omului sărac nici boii nu-i trag. Aș include aici, la ghinion, și balonul deviat în bara propriei porți de Achim la șutul lui Fabbrini.

Dificil de răspuns, imposibil?, cine-i principalul vinovat pentru acest declin parcă fără sfârșit. Destui arată cu degetul spre Mihalcea, instalat abia pe 11 martie. N-aș zice. De aceea și amintesc că Dinamo e pentru al treilea an în play-out, deși din 2017 încoace, urmându-i lui Contra, a schimbat antrenorii ca pe cămăși! Până la Mihalcea, s-au perindat, cronologic, Miriuță, Bratu, Niculescu, Rednic, Neagoe și Uhrin, cu observația că Niculescu a stat 3 săptămâni, iar Neagoe 5. Altminteri, toți au proclamat că băieții sunt scule, că au valoare. Numai că, să fiu iertat, valoare ai când o demonstrezi pe teren, nu când o trâmbițezi la TV. Personal, consider că asta-i una dintre explicațiile prăbușirii roș-albe: lotul e subțire, jucătorii sunt umflați. Ca atare, nu pot mai mult.

Sigur că telenovela turnată la Rin, că Dinamo se vinde azi și nu se mai vinde mâine, i-a marcat moral pe „câini”. I-a determinat să se simtă părăsiți, fără stăpân. Repetatele amânări salariale și recurgerea la șomajul tehnic le-au scăzut mai tare încrederea în patronat. Într-o conducere, din păcate, dezbinată, nu unită.

Au rămas însă alături de ei suporterii. Mereu la datorie, statornici, devotați. Au creditat clubul, au cumpărat acțiuni. Înaintea meciului de la Ovidiu, câteva zeci s-au strâns în fața hotelului Ramada din Constanța, unde erau cazați dinamoviștii, ca să-și încurajeze favoriții, să-i îmbărbăteze. Zadarnic, n-a ajutat, cum n-a ajutat nici psihologul adus recent. Și el, firește, contestat, probabil că l-ați auzit pe Straton dându-și importanță. Mă rog, și dacă n-a făcut bine, psihologul n-avea cum să facă rău.

Sincer, părerea mea e că roș-albilor le trebuie un declic, o scânteie, ca să obțină o victorie și, recăpătând încredere, să urce în clasament. Dacă într-adevăr au valoare, s-o probeze, dar cât mai repede. Pentru că orice întârziere riscă să fie fatală.