Scumpi la tărâțe

Prima repriză a partidei dintre Craiova și FCSB a confirmat proverbul care spune că la pomul lăudat nu te duci cu sacul

Deoarece adversarele s-au temut una de cealaltă, s-a jucat crispat și monoton. Cu multe pase greșite.

S-a intrat rar în careu, iar pe poartă s-a tras și mai rar. De altfel, deși gazdă, Craiova va rămâne fără niciun șut cadrat în 90 de minute! Până la pauză, s-au consemnat două ocazii, cronologic, a lui Cicâldău și a lui Hora, dar atât. Puțin pentru un duel așteptat cu înfrigurare și urmărit pe viu de 30.000 de spectatori. Nepermis de puțin.

După reluare, meciul s-a înviorat. La o posesie a balonului echilibrată, bilanțul va fi fifty-fifty, el se îndrepta către o remiză albă, pe care aș fi considerat-o echitabilă. În minutul 88 însă, Pigliacelli a comis-o grav: Fl. Coman a șutat cu efect, dar fără forță, mingea a deviat strâmb în bărbia portarului Craiovei, iar Tsoumou, înlocuitorul lui Hora (64), a înscris ușor.

Pentru o victorie obținută cu șansă, dar greu de contestat în condițiile în care FCSB a arătat totuși un plus de valoare și de coerență. Impresia mea, n-aș băga însă mâna în foc, e că Vintilă a făcut duminică echipa și schimbările, nu Becali. De aceea echipa a fost alcătuită mai logic, nu la ce-o fi, nu la heirup. Cât despre plusul de calitate menționat, el are o explicație simplă. În timp ce FCSB, cu toate ieșirile în decor ale patronului, a cumpărat jucători interesanți și scumpi, Craiova a vândut ce-a avut mai bun. Înainte de a fi o critică, aceasta e o constatare de necontrazis.

Vintilă a dovedit inspirație când l-a introdus pe Tsoumou, felicitări pentru asta! Pe de altă parte însă, folosirea duminică a unui fotbalist de aproape 29 de ani și, îmi cer scuze, de pluton prezentat abia joi nu-i un semn de seriozitate. Mă îndoiesc că, improvizând permanent, cineva poate ajunge foarte departe. Eventual, la titlu.

Declarând după meci că „terenul nu ne-a ajutat mai mult”, Bogdan Vintilă a rostit un neadevăr. Întrucât grație terenului, din care mingea a sărit aiurea, Fl. Coman (numărul 1 al roș-albaștrilor) a reușit să-l păcălească pe Pigliacelli, vai, mai mult fundaș decât portar! Iar FCSB să învingă la potou. E însă trist, deplorabil, că noi, românii, putem construi stadioane de top, Arena Națională ori „Ion Oblemenco”, dar nu suntem în stare să le dotăm cu gazoane corespunzătoare. Ne scumpim la tărâțe.

Întoarcerea lui Pițurcă pe banca lui U n-a adus izbânda visată de un public care, surprinzător, mai degrabă i-a fluierat pe bucureșteni decât i-a încurajat pe craioveni! Cu o linie de mijloc parcă legată la ochi și cu un A. Ivan căutând ceva nu va găsi niciodată, din nou o bilă albă pentru puștiul Mihăilă, Pițurcă mai are destul de lucru.

S-a demonstrat că venirea lui, antrenor cu experiență și palmares, nu reprezintă o garanție a succesului. Pentru succes e nevoie și de echipă. Una superioară Craiovei de astăzi.

Prestația lui Istvan Kovacs a stârnit comentarii abundente, pro și contra. În stilu-i obișnuit de a lăsa jocul liber, „centralul” din Carei a judecat la fel, cu aceeași unitate de măsură, fazele limită. N-a fluierat penalty nici la ciocnirea lui Fl. Coman de Kelici din minutul 8, nici la căderea lui A. Ivan în careu (57).

Prima oară a apreciat că Fl. Coman a simulat, iar la neglijența lui I. Cristea, care l-a agățat din alergare pe A. Ivan, că a existat un contact minor și lipsit de intenție. Fără să intru în detalii, notez că, punându-i 7, GSP i-a dat credit în ambele situații. Nu arbitrajul a fost problema confruntării din Bănie.