Am chinuit fotbalul!

După 1-2 cu Spania, meci pe care l-am văzut departe de țară, publicul aștepta altă evoluție în duelul cu Malta, formație no-name, reprezentanta unui popor cu atâția cetățeni cât au împreună Balta Albă și Titanul.

A simțit nevoia să schimbe și Cosmin Contra. În consecință, i-a păstrat doar pe Tătărușanu, pe Chiricheș, pe R. Marin și pe Pușcaș, lângă care a promovat mai mulți U21 și, la prima apariție, pe clujeanul Bordeianu. De asemenea, l-a retitularizat pe Chipciu, care n-a rupt gura târgului. Când fundaș de bandă, când mijlocaș, când aripă, acesta a fost peste tot și nicăieri!

Cu excepția lui Bordeianu, vigilent la intercepție și prompt la serviciu, ceilalți debutanți, Ad. Rus și Fl. Ștefan, au părut marcați de trac. N-au convins. Afirmație valabilă și pentru Cicâldău. Parțial, și pentru Hagi. Ambii însă, oricum, peste ce-au arătat R. Marin și Fl. Andone, muncitori, dar cu contribuții minime. Alături de Tătărușanu și de Chiricheș, primul providențial în două situații, mai ales la ocazia lui Corbolan, scăpat singur la 0-0!, a mai ieșit în evidență Pușcaș. Luptător și eficace, a înscris unicul gol al partidei. Trebuie că e și opinia selecționerului aceea că, în general, s-a obținut foarte puțin în fața unei garnituri de bătut la scor. Nepermis de puțin.

Și uite așa, etalând un joc haotic, fără forță și fără orizont, naționala României a lăsat impresia că-și caută identitatea și, din păcate, n-o găsește. Cu Spania, confruntare la finalul căreia n-am fi fost surprinși dacă tabela de marcaj ar fi indicat 1-7!, căci Tătărușanu a făcut adevărate minuni, le-am reproșat „tricolorilor” lipsa de entuziasm. În absența de pe gazon a tinerilor, rutina, blazarea, mediocritatea.

Acum, după 1-0 cu Malta, le reproșăm lipsa de maturitate. Oarecum explicabilă, adică și de scuzat, în cazul unei medii de vârstă scăzute. Soluția ar consta într-o variantă de mijloc, numai că ea nu pare la îndemâna lui Contra. „Inovațiile” lui, 3 fundași centrali cu Spania și 3 închizători cu Malta, n-au dat roade. Dimpotrivă, au compromis prestația și rezultatul. Echipa parcă a cărat apă cu ciurul de fiecare dată, fapt recunoscut și de selecționer. Declarând că „Am chinuit fotbalul!”, Chipciu e cel care, părerea mea, a rezumat perfect meciul cu Malta.

Victorie scurtă acest 1-0, diferență minimă, menită să reflecte, nu urmează un alibi pentru Chiricheș et Comp!, echilibrarea valorilor pe plan internațional. Iată, Turcia (recent, 2-0 cu Franța!) a învins pe teren propriu Andorra printr-un gol consemnat în minutul 89, iar Grecia n-a reușit să treacă de Liechtenstein la Atena! Meritat, dar urât, succesul României de la Ploiești nu trebuie totuși subestimat. În ideea că, legat cu egalul de 1-1 dintre Suedia și Norvegia, el menține formația tricoloră în cursa calificării.

Cârcotașii vor ridica glasul că ne-ar putea ajuta rezultatele indirecte mai tare decât ne ajutăm noi înșine. Că avem noroc, că una, că alta, spre a concluziona că n-ar fi legitimă calificarea la Euro 2020, ci întâmplătoare, norocoasă. Că băieții sunt, majoritatea, rezerve la cluburi din străinătate pentru că n-au clasă. Că antrenorul lor e limitat, depășit de situație, neinspirat. Aceste observații nu-s ușor de contrazis ori nu-s deloc.

Cât timp există însă șanse, și ele există, recomandabil e că credem în ele și să sperăm. Să fim mai optimiști și, la fel de important, mai uniți.