Bătrânul și Cupa 

Echipă combinativă, Viitorul a dominat startul finalei de la Ploiești

Atât că, până la golul de 1-0 al lui Alibec, Astra a jucat mai bine tactic. Intuind că pasele repetate ale adversarilor vor fi cu greu de stăvilit, Costel Enache a căutat antidotul. Și, spre lauda lui, l-a găsit. A ordonat o apărare compactă și agresivă, uneori prea agresivă!, care a blocat accesul către vârful Rivaldinho. La care mingea a ajuns rar, deși acesta a irosit unica ocazie a Viitorului consemnată până în minutul 62, în care Hagi l-a scos pe brazilian.

La rându-i, în ciuda agitației și a dorinței de a rezolva de unul singur, Ianis n-a strălucit. A fost util, în nota celorlalți. În vreme ce Rivaldinho n-a câștigat niciun duel unu contra unu, giurgiuvenii au avut grijă să-l vâneze pe fiul lui Gică. Provocându-l permanent, au izbutit să-l scoată din mână. Just era însă ca și căpitanul constănțenilor, care a răspuns adesea șicanelor cu aceeași monedă, să fi încasat un galben.

Pe acest fond, mai degrabă împotriva cursului meciului, Alibec a deschis scorul dintr-o lovitură liberă de la 20 de metri. Golul lui, șut la semiînălțime, lângă stâlpul porții, dar și, în mare măsură, al goalkeeperului Cojocaru. Cum acesta n-a apărat tocmai colțul portarului, cel neprotejat de zid, Hagi s-a înfuriat și l-a scos pe vinovat la pauză. În general, Viitorul pare să aibă o problemă cu portarii, întrucât formația sa U19 a pierdut în aceeași zi Cupa din pricina gafelor comise de Mușat în întâlnirea de 1-3 cu CFR Cluj! Un Mușat pe care, de necrezut, Cămui l-a ținut pe gazon întreg meciul!

La 1-0, Astra s-a retras mai tare. S-a baricadat. Propunându-și să distrugă, nu să construiască, pasând lateral și înapoi, ea a cam întors spatele jocului. A așteptat ca dobrogenii, presați de trecerea timpului, să devină haotici. Lipsiți de luciditate, de control. Poate că giurgiuvenii și-ar fi atins scopul dacă ghinioanele nu i-ar fi urmărit. Întâi s-a accidentat Alibec, jucător-cheie, cel mai periculos atacant, aflat într-o zi fastă. Apoi, la 1-1, întrucât V. Ghiță egalase în minutul 76, „cap” la corner, Romario Pires a primit încă un avertisment și și-a lăsat echipa în 10.

Închizătorul brazilian n-are ce-i reproșa lui Radu Petrescu la al doilea cartonaș, văzut după un fault clar asupra lui Calcan. Primul însă, intervenție la Ianis, a părut acordat prea ușor. Fluturându-l, arbitrul i-a arătat lui Pires și trei degete, dând de înțeles că a sancționat niște durități repetate. Astfel, decizia lui a căpătat acoperire regulamentară.

Când l-a schimbat pe Drăguș cu Eric, 34 de ani în curând, cel mai vârstnic de pe teren, Hagi s-a dovedit curajos și inspirat. Sud-americanul a marcat în minutul 105+1 și a dus la Ovidiu cea dintâi Cupă dintr-un deceniu de existență. Nu înainte ca V. Ghiță, eroul și MVP-ul confruntării, să salveze de pe linia porții unui Tordai depășit de balonul expediat de Begue, șut pe care scria gol! Fază consumată în plin asalt, disperat, al echipei cu un om în minus, prăvălită spre careul advers.

Pentru atitudine, pentru îndârjirea cu care a luptat în inferioritate numerică, Astra merita mai mult. Mai echitabil ar fi fost, în opinia mea, un rezultat de egalitate, exclus însă la sfârșitul unei finale de Cupă. Ca atare, a câștigat garnitura mai tânără și mai insistentă. Dar și, amănuntul nu umbrește triumful, cea mai norocoasă. Numai că norocul, vorbă veche, mai e și cum și-l face fiecare.