Gâlceava gloriilor
Memoriul înaintat de Craiova împotriva FCSB după victoria de salon obținută de vicecampioană la Giurgiu și tensiunea dinaintea meciului direct de duminică a întărâtat spiritele atât la București, cât și în Bănie. Surprinzător, după ce s-au înțepat șefii supremi, Gigi […]
Memoriul înaintat de Craiova împotriva FCSB după victoria de salon obținută de vicecampioană la Giurgiu și tensiunea dinaintea meciului direct de duminică a întărâtat spiritele atât la București, cât și în Bănie. Surprinzător, după ce s-au înțepat șefii supremi, Gigi Becali și Mihai Rotaru, s-au luat la harță și două dintre simbolurile cluburilor în discuție, Helmuth Duckadam și Gică Craioveanu.
Personalități de prestigiu, onorabile, cei doi au simțit nevoia să sară în apărarea formațiilor de care și-au legat parte a carierelor. Sigur au făcut-o din devotament și din nostalgie. Dar și în ideea că sunt plătiți pentru funcțiile mai degrabă onorifice ce li s-au dat tocmai ca să se identifice cu trecutul echipelor menționate. Ca președinte de imagine la FCSB, Duckadam ar primi 2.500 de euro lunar ca să apere în aparițiile publice, mai ales la TV, interesele roș-albastre. În paralel, Craioveanu ar fi recompensat de CSU cu dublul sumei de mai sus, cu toate că, prezentat ca director de imagine (sesizați diferența!), el domiciliază în Spania, lângă Madrid. Vine însă des în țară.
Cel care a aruncat piatra a fost unicul portar de la Sevilla 1986, Duckadam întrebând ironic, la Pro X, „Cine e Craiova, până la urmă?!”. Evident, știa, însă a urmărit să provoace. Și-a atins scopul. Craioveanu n-a rămas dator: „Legendo, vă respectăm, dar noi am pus România pe harta fotbalului din Europa!”. Ripostă cu trimitere clară la isprava Craiovei Maxima, cea dintâi echipă tricoloră calificată în semifinalele Cupei UEFA, ediția 1982-1983.
Aici mi-aș permite o paranteză. Dacă Duckadam n-are cum fi rupt de izbânda Stelei din CCE, el intrând în Cartea Recordurilor ca primul portar din istorie care a parat patru lovituri de la 11 metri într-o partidă importantă, în privința lui Craioveanu lucrurile-s mai complicate.
Acesta n-a făcut parte din Craiova Maxima, iar la câștigarea eventului Universității din 1991, cu Cârțu pe bancă, a contribuit foarte puțin. Titulari în atacul acelei formații erau Neagoe și Pigulea, iar Gică rareori prindea pe gazon mai mult de 20-25 de minute. Din care motiv, galeria FCSB nu l-a iertat duminică: a scris pe un banner „Grande (n.a vorba dragă lui Craioveanu), ești prea mic pentru Duckadam!”.
Adevărat, Gică a fost golgeterul campionatelor în 1994 și 1995, ceea ce nu-l recomandă însă drept unul dintre marile simboluri ale fotbalului alb-albastru. Ca să nu mai spun, evitând să inflamez atmosfera, că echipa aflată azi pe locul 3 în Liga 1 (înscrisă direct în eșalonul secund!) nu-i descendenta Craiovei Maxima. Cum nu pare a fi nici U Craiova 1948 a lui Mititelu, dar nu insist. Evit să pun degetul pe o rană ce nu se va cicatriza niciodată. La rându-i, nici FCSB nu se trage nemijlocit din Steaua 1986, așa că situația celor două rivale, ingrată, se aseamănă.
În măsura în care Craiova a reușit, cronologic, prima calificare românească într-o semifinală europeană în 1983, cea mai mare performanță consemnată înainte de triumful Stelei din 1986 i-a aparținut totuși lui Dinamo, semifinalistă în Cupa Campionilor în 1984, învinsă greu de Liverpool, după ce o eliminase pe Hamburg, deținătoarea trofeului! Deci chestia cu pusul pe hartă nu-i nici ea floare la ureche.
În fine, dincolo de stima pe care le-o port și pe care o merită cu prisosință, Duckadam și Craioveanu făceau mai bine dacă tăceau. Filozofi rămâneau.