Un dos de palmă
Introdus la pauză, de ce așa târziu?!, de ce nu e folosit mai mult?!, Moruțan a schimbat cursul jocului.
Expresia e tocită, dar se potrivește perfect meciului FCSB – Astra, 1-0: formația bucureșteană a învins, dar n-a convins. Pentru cele trei puncte care o mențin în plasa CFR-ului, deci foarte prețioase, FCSB se poate felicita că și-a adjudecat o partidă în care, exceptând 20-25 de minute din startul reprizei secunde, echipa giurgiuveană a avut inițiativa. Ea s-a întrecut însă în ratări. Ca tacâmul să fie complet, Llullaku a irosit chiar și un penalty!
La fel, după ce trupa lui Mulțescu a reînceput să atace, în ultimul sfert de oră, Zoua și același Llullaku („foarfecă” pe lângă stâlpul porții) s-au găsit la un pas de un gol pe care, analizând desfășurarea întâlnirii, l-ar fi meritat din plin.
FCSB are scuza celor 6 indisponibili (Bălașa, Planici, Momcilovici, Al. Stan, Ov. Popescu, Pintilii), absențe ce l-au silit pe Dică să improvizeze iarăși în apărare. Scuze pe care nu le pot invoca însă R. Benzar, L. Filip, Morais, Nedelcu, Man, Fl. Tănase ori Fl. Coman, care au evoluat slab spre foarte slab. Dezordonat, neglijent, apatic. Norocul roș-albaștrilor a venit de la Moruțan și de la Gnohere, francezul executând cu sânge rece, stăpân pe el, penalty-ul victorios.
Introdus la pauză, de ce așa târziu?!, de ce nu e folosit mai mult?!, Moruțan a schimbat cursul jocului. Nu numai că și-a mobilizat coechipierii, i-a tras după el, dar a obținut și lovitura de la 11 metri. Punând abil piciorul între minge și adversar, Olimpiu l-a obligat pe mai experimentatul Mrzljak să-l faulteze. Atunci s-a hotărât soarta unui meci pe care mai degrabă l-a pierdut Astra decât l-a câștigat FCSB.
Ar mai fi două probleme de discutat, a suprafeței de joc și a arbitrajului. Ca de obicei, gazonul de pe Arena Națională s-a prezentat execrabil. De data asta, l-a distrus Cupa Centenarului, întrecere destinată copiilor și tutelată de Primăria Generală. La ea ar fi participat 227 de echipe. Foarte frumos, lăudabil, asemenea competiții se cuvin organizate mai des. Dar nu pe cel mai mare stadion al țării, al cărui gazon a costat o avere ca să arate din nou ca o arătură!
Doresc să fiu înțeles corect, dar nu cred că le-ar fi căzut rangul copiilor, nici părinților lor, dacă manifestarea s-ar fi desfășurat, de pildă, pe Arcul de Triumf sau pe Dinamo. Acolo s-ar fi plătit o chirie, dar nu sărăcea Primăria din asta.
Referitor la prestația „centralului” Horațiu Feșnic, care a împlinit pe 17 octombrie 29 de ani, acesta și-a confirmat calitățile. S-a descurcat, ba a avut și curajul să dicteze, la 0-0, penalty împotriva echipei gazdă. În rest, opinia mea e că, fără să sară calul, Feșnic a avantajat uneori FCSB-ul. În sensul în care, după ce-l avertizase în minutul 26, l-a iertat pe M. Roman de eliminare în două rânduri! Când acesta i-a ars un dos de palmă peste față lui Begue (31) și când i-a administrat un cot în figură lui N.Roșu (67). Lovituri de galben, de eliminare. Nu pretind că M. Roman, trimis fundaș stânga!, a vrut să lovească. Dar a făcut-o și pentru asta era de pedepsit.
Cum clujeanul a închis ochii și la faultul lui Teixeira la V. Gheorghe din marginea careului lui Bălgrădean, Gigi Mulțescu n-a exagerat prea tare declarând că „Nouă nu ne-a dat ce trebuia să ne dea, iar lor le-a dat inclusiv ce nu era”. De acord că nu arbitrajul a decis scorul partidei. Mă îndoiesc însă că Feșnic merita notă mare.