Pe urmele lui Dobrin
Meciul de play-off dintre FCSB și Viitorul, 2-1, a evidențiat încă o dată, dacă mai era nevoie, clasa lui Constantin Budescu. Mijlocașul ofensiv al vicecampioanei s-a dovedit din nou number one, drept pentru care a primit cea mai ridicată notă […]
Meciul de play-off dintre FCSB și Viitorul, 2-1, a evidențiat încă o dată, dacă mai era nevoie, clasa lui Constantin Budescu. Mijlocașul ofensiv al vicecampioanei s-a dovedit din nou number one, drept pentru care a primit cea mai ridicată notă acordată vreunuia dintre cei 28 de jucători folosiți de Dică și de Hagi. Și cu acest ultim prilej, Budescu a încântat marcând în stil de maestru. S-a eliberat de Mladen și de Țâru, care n-ar fi trebuit să-l lase să tragă, apoi a șutat fără pendulare, „a înțepat” mingea care a lovit stâlpul din stânga lui Cojocaru, de unde a sărit în cel din dreapta portarului și s-a strecurat în plasă! Gol, ce gol!
Această lovitură a lui Budescu, adevărată bijuterie, mi-a adus aminte de execuțiile Fachirului din Trivale. N-aș vrea să-i supăr pe cei care l-au văzut jucând și l-au admirat pe Dobrin, de aceea nici nu mă încumet să-l compar pe Budescu cu el. Nu îndrăznesc deoarece consider că Dobrin n-a avut și n-are egal. Atins de geniu, inimitabil, el a rivalizat în materie de înzestrare numai cu Hagi, socotit cel mai mare dintre cei mari. Ca talent în stare pură, poate chiar l-a depășit.
Fără să-i compar pe cei doi, scriu doar, păstrând măsura și distanța, că unele faze create de Budescu, anumite execuții, reamintesc de Dobrin. Iar dacă patetizez, îmi cer scuze.
Sper să fi citit azi în Gazetă demonstrația colegilor Andrei Crăițoiu și Dan Udrea, din care rezultă ce rol important, adesea decisiv, a deținut și deține Budescu la FCSB. Căreia i-a adus singur 12 puncte în sezonul regulat și alte două în etapa inaugurală a play-off-ului. Ca să fie și mai clar, fără contribuția lui, care a marcat un gol (în toate competițiile) la fiecare 86 de minute, formația antrenată de Dică s-ar fi aflat pe locul 5 la finalul sezonului regulat și la 20 de puncte în spatele CFR-ului! Lesne de dedus că Budescu merită cu vârf și îndesat salariul lunar de 20.000 de euro.
Din păcate, până la 29 de ani, împliniți pe 19 februarie, cel despre care scriu a strâns doar 8 prezențe în „națională”, deși Emil Săndoi, pe atunci la U21, l-a chemat la tineret încă în 2010, pe când Budescu era în Liga 2, la Petrolul. L-a remarcat și Pițurcă, doar că turneul amical efectuat de „tricolori” în Spania 2013, în cadrul căruia Budescu a jucat o repriză contra Poloniei, nu mai figurează în palmaresul echipei noastre. Așa a rămas Budescu cu 8 selecții, 4 în ultimul mandat al lui Iordănescu în drum spre Euro 2016 și tot atâtea sub comanda actualului selecționer Contra.
Refuzând orice polemică, subliniez că pe perioada cât a antrenat „naționala” României, între 7 iulie 2016 și 14 septembrie 2017, Daum n-a recurs nici măcar o dată la serviciile lui Budescu! Atitudine care n-a făcut decât să-l descalifice pe tehnicianul german. Ipocrit, acesta nu s-a sfiit să-l laude pe Budescu și să proclame câtă nevoie are de el, dar l-a sărit mereu din schemă!
Nu doresc să dezvolt subiectul Daum. Zic doar bine c-am scăpat de antrenorul care în decurs de 14 luni n-a câștigat niciun meci jucat 11 la 11, chiar niciunul! Știu că mai sunt unii care, dorind să pară interesanți, îl regretă pe neamț, îi privește direct și personal, să fie sănătoși! E dreptul lor să gândească așa și să lanseze ironii ieftine.
Mi-aș permite să-i întreb însă pe acești nostalgici de ocazie unde lucrează în prezent cel care, deși plătit faraonic, a reușit să prăbușească „naționala” României cu 20 de locuri în ierarhia FIFA?! Răspuns? Nicăieri, cu toate că se înghesuia lumea, azi chinezi, mâine arabi, să-l angajeze pe milioane și milioane de euro! S-a scurs jumătate de an și, aviz aplaudacilor, nu s-au găsit alți fraieri care să-i propună un contract lui Daum. Și mi-e teamă că nici nu se vor găsi curând.