Dragoste de tată

E fără echivoc că Ianis Hagi a fost MVP-ul partidei Viitorul - FC Botoșani, 2-1.

Căpitanul echipei de pe Litoral a marcat un gol, a pasat la bijuteria din final a lui Ciobanu și a șutat în bară de la 20 de metri. A părut într-o formă deosebită, harnic, neobosit, eficient. Ca atare, Gazeta i-a dat cea mai mare notă acordată vreunuia dintre cei 26 de jucători rulați luni seara. SuperIanis a primit 8.

Urmare a unei evoluții încântătoare, unii s-au grăbit să-l compare cu Gică și să vorbească entuziaști despre Hagi II. Cam repede, apreciez eu. Prea devreme. Iar asta pentru că e teribil de greu, peste poate, să se ia cineva la întrecere cu Gică. Am spus cândva, cu martori, că fotbaliști ca Hagi ori Dobrin se nasc o dată la 50 de ani. Sunt gata să mă corectez și să scriu o dată la o sută de ani. Pentru oricine e extrem de dificil să-l egaleze pe Gică. Nu-i deloc ușor nici pentru fiul său.

După ce Ianis și-a etalat talentul, altminteri recunoscut, în întâlnirea cu Botoșani, Gică s-a năpustit din nou la directorul sportiv al Fiorentinei: i-a reproșat lui Pantaleo Corvino că, ținându-l pe Hagi jr. în afara lotului, i-a blocat ascensiunea timp de un an. Practic, un an și jumătate, căci Ianis a stat la Firenze între 10 iulie 2016 și 18 ianuarie 2018. Poate n-a fost o perioadă totuși pierdută. Să gândim că Ianis a descoperit ce înseamnă suferința și a învățat din ea.

Cu siguranță însă că n-a fost un an câștigat. În ideea că, transformându-l pe Ianis în eternă rezervă viola, l-a mâhnit și derutat pe cel nominalizat în 2017 pentru European Golden Boy Award, premiul pentru cel mai bun tânăr fotbalist de pe continent, trofeu cucerit de francezul Mbappe, ex-Monaco, acum PSG.

Continuând crucificarea lui Corvino, Gică l-a acuzat pe acesta, „cel ce face și desface tot la Fiorentina”, că l-a ascuns pe Ianis deoarece era român! N-aș zice. Cu certitudine că Pantaleo era informat, când a plătit două milioane de euro (returnate de Viitorul) pe un puști de nici 18 ani, ce naționalitate avea acesta. Poate că nu mințea declarând că antrenorii nu l-au vrut pe Ianis. Mai concret, Stefano Pioli, care nu l-a băgat nici măcar un minut, întrucât portughezul Paulo Sousa l-a folosit totuși în două meciuri de Serie A.

Posibil ca, fragil asemenea unui bibelou, Ianis să nu se fi încadrat în strategia lui Pioli. Să fi fost socotit prea crud pentru o bătălie la baionetă cum e nebunia pentru lo scudetto. Ori, chiar mai simplu, Pioli să nu-l fi plăcut. În modul în care, păstrând proporțiile, Mourinho l-a ejectat pe De Bruyne, Guardiola pe Ibrahimovici și, recent, Conte pe Diego Costa.

Când Hagi e gata să bage mâna în foc că Ianis îl poate ajunge, ba și întrece, trebuie să-l ascultăm pe Gică pentru că a demonstrat că are ochi. Că are fler. Așa „a inventat” atâția și atâția fotbaliști, unii dintre ei debutând foarte tineri în „națională”. Pe de altă parte însă, tocmai pentru că toți ne iubim copiii și visăm că sunt mai dotați decât sunt ei în realitate, Gică riscă să fie bănuit de subiectivism ori de câte ori se referă la fiul său. Riscă sau chiar e.

Cunoscându-l pe Hagi, pe care-l știu și-l prețuiesc de-o viață, sper că nu-mi va lua în nume de rău aceste rânduri. De aceea și cutez să-i amintesc că, atunci când vine vorba despre copiii noștri, se recomandă să-i lăsăm pe alții să-i laude, nu să ne repezim noi s-o facem. Așa cred eu că e normal.