Arbitrajul, dar nu numai!

Învinsă de Lugano la București, 1-2, FCSB a pierdut locul 1 în grupa de Europa League și vreo trei sferturi de milion de euro, dar și șansa de a întâlni un adversar abordabil în "16-imi".

Are o singură scuză de luat în seamă: faptul că arbitrul muntenegrean Dabanovici i-a refuzat un penalty clar (la Fl. Tănase), dacă nu două (și la J. Morais)! În rest, mai ales în repriza întâi, vicecampioana României a dezamăgit crunt. A jucat prost spre foarte prost, iar decepția e cu atât mai mare cu cât, după victoria din Elveția, FCSB pornea joi ca mare favorită. Din păcate, ea a mai bifat o premieră tristă: a cedat pe teren propriu într-un meci oficial în disputa cu o formație din Țara Cantoanelor.

Încercând să justifice o evoluție sub așteptări, și nereușind!, Dică a afirmat că „băieții s-au mulțumit cu puțin!”. Poate că așa s-a văzut de pe bancă, deși Nick a recunoscut, sportiv, că „am jucat foarte slab și trebuie să ne schimbăm atitudinea”. Din tribune și la televizor s-a văzut altceva. Că Bălașa, Fl. Tănase et Comp. au vrut să joace, dar n-au putut mai mult. Înainte de a fi delăsători, unii dintre ei, în frunte cu Larie, Golofca și De Amorim, sunt limitați, incapabili să se descurce la nivel înalt. De unde nu e, nici Dumnezeu n-ar trebui să ceară!

Dică a mai recunoscut și că și-a asumat riscul de a-l folosi pe Fl. Coman vârf avansat, când poziția lui obișnuită e în banda stângă, mutare care „nu mi-a ieșit”! Corect, nu i-a ieșit, dar ce rost avea să încerce asemenea experiment când putea începe cu Fl. Tănase împins, post pe care acesta a mai evoluat și din care a și înscris?! Cum Fl. Coman, prea firav, prea crud, a fost peste tot și nicăieri, Ov. Popescu, adică „Noul Lampard”, a pasat des în spate și lateral, iar Larie și Enache s-au întrecut în erori, FCSB a arătat rău. Rău de tot.

Într-adevăr, intrarea lui Gnohere, care a redus din diferență prompt și norocos, șutul său anemic fiind deviat de Golemici în proprie poartă, a mai scos trupa lui Dică din letargie și a retrezit speranța suporterilor. S-a dovedit însă prea târziu. Lugano s-a închis grupat și calm, ajutată de același „central”, îngăduitor cu jocul ei înfipt, adesea dur, la intimidare. Altminteri, un adversar onest, cu calități, dar fără anvergură deosebită. Nu atât precizie și stil, cât ambiție și devotament.

Pe lângă prestația ștearsă a gazdelor, a mai surprins neplăcut și modul în care banca tehnică ori loja oficială, hamletiană dilemă!, a alcătuit garnitura de start. În condițiile în care avea 4 accidentați (R. Benzar, Planici, Teixeira, Alibec) și un suspendat (Budescu), FCSB a ales să menajeze alți 5 titulari (Niță, Pintilii, Momcilovici, Man, Gnohere, ultimii 3 introduși totuși pe parcurs), asta în perspectiva meciului de campionat de la Botoșani! Cine a decis așa a greșit. Trebuia să știe că rezervele la care a recurs n-au valoarea necesară ca să suplinească absența „senatorilor de drept”, deși nici aceștia, la rându-le, nu-s niște superstaruri!

Să admitem că era de înțeles, măcar în parte, precauția amintită, în condițiile în care CFR Cluj s-a detașat la 5 puncte în Liga 1, iar FC Botoșani nu-i un adversar de duzină. De acord, dar dacă ajungi să te temi de Botoșani încât să gestionezi o partidă continentală cu miză în funcție de duelul cu echipa moldoveană înseamnă că ai băgat degeaba o căruță de bani în transferuri. Că te-ai întărit, dar nu cât trebuia, cât era nevoie. Dacă te cheamă FCSB sau Steaua, ziceți-i cum doriți, chiar n-are de ce să-ți fie frică de FC Botoșani! Sau te cheamă altfel!