Rîde ciob de oală spartă!

Indiferent cum s-a produs, un eșec nu-i de lăudat. Cu atît mai puțin merită lăudat acest 0-1 al Stelei de pe “Stamford Bridge” cu cît el a stabilit un record trist: al 23-lea meci consecutiv fără victorie în grupele Ligii […]

Indiferent cum s-a produs, un eșec nu-i de lăudat. Cu atît mai puțin merită lăudat acest 0-1 al Stelei de pe “Stamford Bridge” cu cît el a stabilit un record trist: al 23-lea meci consecutiv fără victorie în grupele Ligii Campionilor, capitol la care Steaua, care n-a mai cîștigat în C1 de 7 ani și 3 luni, a detronat-o pe Spartak Moscova!

Să precizăm însă două chestiuni. Una că Steaua de azi nu răspunde și pentru rezultatele Stelei de ieri. Alta că adversarele ei din țară n-au dreptate de cîte ori o ironizează pentru un parcurs cu adevărat dezamăgitor.

Deoarece Steaua, în ciuda slăbiciunilor ei, a reușit să se califice în grupele celei mai importante competiții europene, în vreme ce contracandidatele sale din Liga 1 au tînjit și au sperat degeaba. Exceptînd prestația CFR-ului din 2012, an în care a strîns 10 puncte, nici o altă echipă românească n-a mai strălucit pe plan internațional în ultimul timp. Ca atare,
a o lua peste picior pe Steaua e ca și cînd ar rîde ciob de oală spartă! Nu-i corect să zici că strugurii sînt acri pentru că n-ajungi tu la ei!

Miercuri, Chelsea a încălecat-o pe Steaua, chiar a strivit-o, în primele 10 minute. După ce a deschis scorul și și-a arvunit locul 1, a ridicat piciorul de pe accelerație. A rămas vigilentă, dar n-a mai fost pornită, agresivă.

Scăpată din presiune, Steaua a ieșit mai des la atac, ba și-a trecut în cont o ocazie uriașă de a egala, ratată însă de Iancu. A lăsat o impresie agreabilă, a plăcut, însă nu mai mult.

Lumea a înțeles că Steaua nu va fi capabilă s-o pună în reală dificultate pe Chelsea. Și nici n-a pus-o. Consecință a diferenței de buget, dar și de atitudine, diferența de valoare a sărit în ochi pe întreg parcursul întîlnirii. Practic, ce bănuiam că se va întîmpla s-a și întîmplat: Steaua a mai pierdut o dată onorabil.

Același de cîteva stagiuni, stadiul respectiv ar trebui depășit, dar în ce fel? Cît lotul nu va fi întărit serios, ceea ce nu pare să fie, din păcate, în intenția patronului aflat între Jilava și Poarta Albă, s-ar cere o mai atentă evaluare a celui actual, cu accent pe promovarea tinerilor. Dintre aceștia, Iancu și Stanciu s-au remarcat la Londra, uneori au sedus.

Personal, nu i-aș permite lui Bourceanu să plece. Evident, l-aș ține pe Gardoș, magistral pe “Stamford Bridge”, dar n-aș mai insista nici cu Tatu, nici cu Kapetanos și nici chiar cu Piovaccari, despre care nu cred că sînt, deși italianul a tot marcat, jucători utili unei echipe ca Steaua! Din Georgievski n-aș face un Acar Păun măcar pentru că acesta l-a servit pe Iancu cu acea minge pe care scria gol, o pasă de campion, de maestru. Admit că macedoneanul nu-i ce-ar trebui, doar că, dacă aș decide eu, aș renunța la alți 4-5 jucători înaintea lui.

În măsura în care își propune mai mult decît pînă acum, Steaua ar trebui să umble la buzunar și, pe de altă parte, să fie mai exigentă cu ea însăși, mai riguroasă. Altminteri, va bate la o ușă mereu închisă.