Victor Piţurcă, o ţintă falsă!
Îmi place cum şi ce scrie Maria Andrieş. Posedă condei, fineţe, spirit de observaţie. Recent însă, mi-e teamă că a exagerat în articolul „Soluţia magică Piţi”, motivul fiind acela că nu i-a găsit lui Piţurcă nici o calitate, chiar nici […]
Îmi place cum şi ce scrie Maria Andrieş. Posedă condei, fineţe, spirit de observaţie. Recent însă, mi-e teamă că a exagerat în articolul „Soluţia magică Piţi”, motivul fiind acela că nu i-a găsit lui Piţurcă nici o calitate, chiar nici una!!!! Exprimîndu-şi mirarea că ex-selecţionerul a devenit o soluţie pentru cluburile care-l curtează, dar pe care le refuză, talentata mea colegă se alătură celor ce-au tras şi încă mai trag în acesta din orice poziţie. De aici, reproşuri fără număr. Pasămite, a fost beneficiarul unui noroc „peste medie”, n-a gestionat ca lumea relaţia cu vedetele din lot, a rupt „naţionala” de public, a izolat-o de presă etc., etc.
Parţial, observaţiile Mariei sînt corecte. Atît că, adunate în spaţiul unui singur text, ele denaturează, ba şi mistifică, imaginea unui tehnician judecat cu asprime inchizitorială. De acord, Piţurcă a avut cusururi, dar să fi avut numai cusururi?! Imposibil de crezut asta, din moment ce discutăm despre ultimul selecţioner care a dus „naţionala” României la un tuneul final. S-ar cuveni ca pînă şi contestatarii lui să admită că n-ar fi reuşit calificarea la Euro 2008, ca şi la Euro 2000, doar cu ajutorul şansei. I-a mai surîs şi norocul, nu neapărat „peste medie”, însă a ştiut şi să şi-l facă. În măsura în care pe un antrenor îl recomandă rezultatele, Piţurcă nu stă rău la acest capitol. Dimpotrivă, poate merge cu fruntea sus.
Îndărătnic şi însingurat, adesea greu de înţeles, şi-a susţinut părerea şi cînd ea nu era cea mai deşteaptă. Nu i-au lipsit defectele, asemenea oricăruia dintre noi, dar nici nu l-au copleşit. N-a plecat urechea şi, cu atît mai puţin, capul. A suportat demn înfrîngerile şi a evitat să dea vina pe alţii. Într-un cuvînt, a dovedit personalitate.
Deşi n-am mai vorbit cu Piţurcă din ziua în care a fost demis, am simţit nevoia să-i iau apărarea tocmai deoarece în fotografia developată de Maria au predominat nuanţele cenuşii. Nu mă erijez în avocatul lui, mă consider unul dintre martori, postură din care afirm că e nedrept să reţinem numai slăbiciunile lui Piţurcă şi să trecem cu vederea meritele lui incontestabile. Ar însemna, scuzaţi banalitatea, să nu vedem pădurea din pricina copacilor.
Altminteri, mă îndoiesc că, întîrziind să reintre în circuit, pretenţios şi prudent, pe Piţurcă l-ar paşte sacralizarea. Mai degrabă cred că-l pîndeşte uitarea. E însă treaba lui, fiecare doarme cum îşi aşterne.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele