De ce pleacă Răzvan
Înfrîngerea de duminică l-a mîhnit pe George Copos, dar şi, fireşte, pe suporterii giuleşteni. Fiecare le-a reproşat ceva echipei şi, chiar înaintea jucătorilor, lui Răzvan Lucescu. Acestuia i s-a imputat o oarecare timiditate în abordarea derbyului, uneori şi teamă, observaţie […]
Înfrîngerea de duminică l-a mîhnit pe George Copos, dar şi, fireşte, pe suporterii giuleşteni. Fiecare le-a reproşat ceva echipei şi, chiar înaintea jucătorilor, lui Răzvan Lucescu. Acestuia i s-a imputat o oarecare timiditate în abordarea derbyului, uneori şi teamă, observaţie justificată în condiţiile în care Rapid a pierdut un meci pe care, măcar egală Stelei, n-ar fi trebuit să-l piardă. Doar că una e să fii trist şi alta furios. Pradă nervilor, destui fani vişinii s-au grăbit, inclusiv pe site-ul ziarului nostru, să ceară demisia antrenorului. Întrucît patronul însuşi a evitat să-i ia apărarea, în stilul inconfundabil al celui ce caută simpatia publicului larg cu orice preţ, ba şi cu orice compromis, Răzvan s-a trezit în postura neplăcută a omului contestat. Nedorit, respins. S-a lămurit şi el, deşi se cuvenea s-o ştie, că iubirea tribunei durează cît există rezultate. După care se stinge aidoma luminii unui licurici. Vădit deranjat de reacţia fanilor, Lucescu junior a decis totuşi să rămînă, anunţînd că vrea să ducă lupta pentru locul 2 pînă la capăt. A precizat însă că, indiferent de ce va urma, la finele sezonului nu-şi va mai prelungi contractul. Plecînd, va încheia o colaborare, începută în vara anului 2004, care îl recomandă în prezent drept cel mai longeviv dintre actualii tehnicieni din Liga I.
De acord că Răzvan Lucescu are partea lui de vină în ratarea partidei cu Steaua. Şi dacă n-ar fi avut, oalele s-ar fi spart tot în capul lui, deoarece antrenorul plăteşte primul la înfrîngere. În Rom‰nia şi pretutindeni. Mai departe însă, intrînd în detalii, lucrurile nu mai sînt foarte simple, în ideea că Răzvan nu merita atîta fiere. Pentru că, de pildă, eşecul de duminică e cel dintîi suferit de Rapid pe teren propriu după 706 zile, de la 0-3 cu Poli Timişoara în 27 aprilie 2005. Apoi, pentru că formaţia din Grant, calificată în semifinale, continuă cursa în Cupa României, nutrind speranţa că va prinde iar Cupa UEFA, competiţie în care a reuşit recent, cu Lucescu junior la timonă, cel mai lung parcurs din istorie. În plus, nici bătălia pentru locul 2 nu s-a încheiat. Şansele s-au redus, dar n-au dispărut. În acest context, să admitem că, dacă adversitatea unora se mai scuză, atitudinea lui Copos nu. Stau şi mă întreb, invitîndu-vă şi pe dumneavoastră să procedaţi la fel, ce se va întîmpla în cazul în care Rapid va termina totuşi campionatul pe 2 şi va juca în Champions League? Întrucît e sigur că Răzvan îşi va respecta promisiunea, patronului nu-i va rămîne decît să-şi muşte mîinile din pricină că, printr-o ostilitate din ce în ce mai puţin camuflată, l-a înstrăinat pe unul dintre cei mai eficienţi antrenori din epoca modernă a clubului. Numai că şi Copos, ca noi toţi, doarme aşa cum îşi aşterne.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele