Sevilla nu-i de speriat!

Ovidiu Ioaniţoaia e de părere că, deşi va întîlni un adversar redutabil, Steaua îşi poate continua cursa în UEFA

Cu gîndul la Steaua, am urmărit atent joi noaptea, pe Boom Sport, duelul dintre FC Sevilla şi Betis, prima manşă din […]

Ovidiu Ioaniţoaia e de părere că, deşi va întîlni un adversar redutabil, Steaua îşi poate continua cursa în UEFA

Cu gîndul la Steaua, am urmărit atent joi noaptea, pe Boom Sport, duelul dintre FC Sevilla şi Betis, prima manşă din „sferturile” Cupei Spaniei, încheiat cu 0-0. Deşi comentatorii, care altfel au spus sumedenie de lucruri interesante, s-au declarat entuziasmaţi de calitatea derbyului andaluz, acesta n-a strălucit. Din pricina mizei şi a rivalităţii, s-a jucat foarte tacticizat, cu precădere la mijlocul terenului. Ocaziile de gol au lipsit cu desăvîrşire, ba şi cornerele, doar cîte unul în contul fiecărei combatante. Am crezut că sînt eu prea pretenţios, dar presa iberică de vineri mi-a întărit convingerea că meciul a fost slab. „Marca” a scris că „ni s-a oferit o păcăleală, un surogat”, iar „La Voz de Galicia” că partida a însemnat „mai multă emoţie decît fotbal”.

Ca atare, aceeaşi „Marca” a avut dreptate s-o caracterizeze pe Sevilla ca fiind „perezoso”, adică leneşă. În ciuda faptului că antrenorul Ramos a folosit garnitura standard, spre deosebire de omologul său de la Betis, care a recurs la 4-5 rezerve, adversara campioanei noastre n-a arătat nimic special. N-a reuşit mai nimic, părînd incapabilă să iasă din pasa neagră pe care o traversează în 2007. Cum, în deplasare pe „Sanchez Pizjuan”, Betis şi-a propus să blocheze spaţiile, Sevilla a dovedit că nu-i convine să joace sub presiune. Deranjaţi de un presing nemilos, mai ales mijlocaşii ei au decepţionat. Navas, Renato, Poulsen şi Adriano i-au servit rar şi inexact pe Luis Fabiano şi pe Kanoute, din care motiv, chit că puternic şi fîşneţ, golgeterul francez de origine maliană a făcut practic figuraţie. La fel de adevărat e că Navas pe banda dreaptă şi Adriano pe cea stîngă au urcat adesea vijelios, fără însă ca incursiunile lor să dea roade. Am mai reţinut schimbările de direcţie cu pase lungi, diagonale de 40-50 d metri, driblingurile lui Alfaro, înlocuitorul lui Navas, dar şi, în ansamblu, inconsistenţa unei linii mediane care parcă a cărat apă cu ciurul. A transpirat mult şi a reuşit puţin. Într-un final pe care l-a dominat categoric, Sevilla a primit 4 lovituri libere din marginea careului. N-a profitat însă de nici una, fundaşul Alves, executantul lor, şutînd invariabil în zid.
Sigur că nici o echipă nu trebuie judecată după un singur meci, şi el de Cupă. Deoarece se află printre fruntaşele Primerei Division, după ce în toamnă a ocupat o vreme chiar locul 1, Sevilla rămîne, evident, de temut. E organizată, tehnică şi omogenă, de unde şi concluzia că nu-i uşor de învins. Pe de altă parte însă, din ce-am văzut joi, nu-i o sperietoare. Într-o zi bună, mobilizată şi inspirată, Steaua ar putea s-o bată.