Pe cine acuză Dan Petrescu?

Aici începe șarada pe care o propune antrenorul CFR-ului. Și tot aici se termină

Dan Petrescu dezlănțuit trage în toate direcțiile. S-a întâmplat după victoria confortabilă în fața Mediașului, unul dintre vilegiaturiștii lipsiți de griji din play-off. Problema este că acuzațiile grave ale lui Dan Petrescu merg către o entitate misterioasă. Cineva acolo, sus, nu iubește Clujul.

Cine, de ce ce, pentru ce?
Așa, poți spune aproape orice, fără riscul de a fi suspendat. Sau dat în judecată de cel/cei vizați. „Toată țara vede cine trebuie să ia titlul! Nu ne vor campioni, s-au plictisit de CFR Cluj!”. Deci cine nu îi vrea campioni pe clujeni? Cine nu îi vrea din nou campioni, cine s-a săturat de ei? Cine a luat în brațe Craiova și de ce? Datorită unei subite simpatii pentru echipa din Bănie? În virtutea principiului rotației puterii în fotbalul românesc? Contra unor sume de bani cu care Rotaru și oamenii lui ar alimenta corupția?

Orice este posibil, toate variantele rămân deschise după tirada devastatoare a lui Petrescu. Toate și niciuna. Acuzați fără nume și prenume. Cel mai comod. Trăim în plină ficțiune, într-un roman polițist de mâna a șaptea.

Puterea tăcută
Bineînțeles că publicul avizat pricepe unde bate antrenorul dublu campion cu CFR. Deși nici pentru acest segment de audiență nu este foarte clar cine ar trage sforile. În ce scop. Liga? Federația? Liga și Federația împreună? Complicat, nu trebuie să explicăm de ce. Și ce departe par vremurile în care Clujul interpreta dezinvolt rolul pe care îl joacă azi Craiova! Acela de putere tăcută, deci cu atât mai de temut. Acela de forță care se alimentează cu frustrările adversarelor. Ceva însă nu se schimbă. Playlist-ul presupușilor favorizați rămâne același. Noi suntem serioși. Noi nu discutăm despre arbitraje, noi ne vedem de fotbal. Cei care se plâng sunt slabi, își pavoazează neputința cu pretexte.

Craiova a aspirat forța rivalei din Gruia
Dincolo de vorbe este fotbalul. Din cauza problemelor din birouri, ca să îl cităm pe Djokovici, jocul Clujului șchioapătă. Logic, și autoritatea lui Petrescu s-a diluat. Forța, siguranța și soliditatea s-au topit într-un soi de blazare amestecată cu țâfnă. În schimb, Craiova a aspirat calitățile rivalei. Jucătorii sunt plătiți la zi și sunt plătiți bine, antrenorul are autoritate, dorința de victorie hrănește fotbalul chiar și atunci când jocul nu strălucește.

Așa s-a întâmplat la meciul câștigat cu FCSB, când adversarul dominase la impresia artistică. Craiova este ceea ce se cheamă echipa momentului și arbitrajele nu neapărat prietenoase, dar nici pe departe ostile, vin în siajul respectului pe care îl degajă gruparea cu coeficientul seismic cel mai mic din Liga 1. Ceva de neconceput în urmă cu câțiva ani, Craiova o oază de liniște!

Durabilitate, ce glumă!
Clujul nu a pierdut titlul matematic, dar atitudinea defetistă a lui Petrescu netezește cumva drumul Craiovei. În lumina crizei recente, până și nemaipomenitul parcurs european al CFR-lui din urmă cu nici un an s-a transformat în istorie antică. Și tot ce se întâmplă acum cu CFR-ul poate fi o lecție de care ar fi bine să țină cont Craiova. Dacă va câștiga titlul. Și dacă nu. Ideea principală: a vorbi despre durabilitate în fotbalul românesc pare o glumă. Una la care nu râde nimeni.