Zidul. Nu cel de la 9,15 metri
Spre decepția unora, fotbalul a celebrat în felul lui un moment care a schimbat istoria lumii
Zidul Berlinului a mai căzut o dată, după 30 de ani. De data asta, de o parte și de cealaltă a zidului se aflau două echipe de fotbal, nu două lumi cum se întâmpla pe 9 noiembrie 1989. Pentru câteva minute, oamenii și-au amintit. Cei care vor și știu să își amintească. Istoria nu este pentru amnezici.
Hertha din RFG și Leipzig din DDR
Zidul Berlinului a căzut încă o dată și s-a întâmplat pe un teren de fotbal. Simbolic, cu o butaforie de zid, din carton. Dar cu două echipe care odinioară chiar au fost separate de acel Zid. Hertha juca pe atunci în campionatul Germaniei Federale, iar Leipzig în cel al Germaniei comuniste. DDR, Deutsche Demokratische Republik.Republica Democrată Germană. Hertha era o echipă de dincolo de Zid, Leipzig una de dincoace de Zid. Hertha era din Berlinul Occidental, capitalist, Leipzig o reprezentantă de seamă a campionatului Germaniei de Est. Mai exact, comunistă.
O lecție în imagini
Inițiatorii scurtei ceremonii de pe Olympiastadion au atins două ținte. Prima ar fi reîmprospătarea memoriei celor care au trăit evenimentele de acum 3 decenii, simultan cu o lecție ușor de asimilat, în imagini, pentru cei născuți după anul de răscruce 1989. A doua țintă, mesajul că fotbalul, sportul în general, nu trebuie să fie teritorii ale nepăsării, populate de ființe străine de idealurile cetății. Ce ne mai spun oamenii aceia din Berlin, orașul care despărțea lumile? Că e nefiresc ca sportul și practicanții lui să trăiască într-o bulă a bunăstării, indiferenți la problemele celor care le asigură bogăția.
Teoria că sportul nu trebuie amestecat cu „politica” mai circulă și este prizată cu fervoare pe la noi. În țărișoara noastră scumpă, loc binecuvântat unde găsești cele mai multe agenții de pariuri și cele mai puține librării din toată Uniunea Europeană. Conform statisticilor oficiale. Ca să înțelegem unde trăim.
Disprețuirea libertății
Astfel de momente sunt necesare pentru igiena minții. Este bine să știm în ce lume trăim, încotro mergem și de unde venim. Poate nu chiar în ordinea asta. Se vor găsi destui nostalgici, bănuiesc, care să strâmbe din nas și să spună că dărâmarea Zidului Berlinului nu trebuie celebrată, ci comemorată. Îi cunoașteți, sunt cei care nu văd decât lucrurile rele ale lumii de azi și nu își aduc aminte decât de cele câteva repere pozitive ale vieții „dinainte”. Ei sunt propagandiștii descurcărelii, ai micului furt din avutul obștesc. Disprețuirea libertății este o periculoasă formă de boală a spiritului, iar suspinele după cele câteva refugii ale vieții dinainte de ’89 sunt simptomele bolii.
Ca să rămânem la sport. Nu mai prețuim ce avem acum, dar nu din cauza perversității sistemului, așa cum ne văităm, ci a lăcomiei noastre. Avem acces la toate meciurile de pe planetă, din orice sport și la orice oră din zi sau din noapte. Dacă spuneai asta unui microbist înainte de ’89 îți făcea o recomandare călduroasă pentru un spital de psihiatrie. Dacă nu mai știm să savurăm marile meciuri și ne îmbuibăm cu meciuri fast-food nu este vina televiziunilor, este a noastră. Dacă nu știm să ne folosim libertatea de a alege, iar este vina noastră.
Libertatea mai ține și de foame
Leipzig a câștigat cu 4-2 întâlnirea cu Hertha, arătând că după 30 de ani Estul Germaniei poate concura măcar la fotbal Vestul Germaniei. Germanii din Est nu trăiesc nici acum la nivelul celor din Vest, dar nu își doresc să se întoarcă la ce a fost. În lume sunt multe nedreptăți și cutremure sociale. Este multă suferință. Dar unii dintre noi gândesc și acum că zidurile trebuie să cadă și să facă loc libertății. Doar aparent chestia asta numită libertate nu ține de foame.
P.S. Ce ironie a istoriei! Acum 30 de ani, Ronald Reagan, cât încă mai era președinte al SUA, îl îndemna pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov să dărâme Zidul. Astăzi, președintele Donald Trump tocmai se pregătește să ridice (încă) unul. În Colorado, ca să îi ferească pe americani de mexicani. Problema este că frontiera Statului Colorado nu este cu Mexicul, ci cu statul american New Mexico! Ca să pricepeți cine sunt cei care ridică zidurile.