Apărarea, eterna supernova 

Bucurie cu fluierături la pachet după acest Craiova-Sabail 3-2 și calificarea în turul doi preliminar EL. Plus problemele istorice din defensivă

Mulțumit și fericit, imediat după meciul cu nuca tare azeră Sabail, Cornel Papură credea că echipa lui s-a calificat în turul doi al Europa League. Știa ceva antrenorul oltenilor, dar nu tot.

Este vorba despre turul al doilea preliminar al aceleiași competiții. Totuși, în pofida acestei uluitoare performanțe, suporterii au fluierat la final de partidă. Nu toți cei aproape 16.000 de oameni prezenți pe arena „Ion Oblemenco”, dar destui cât să te pună pe gânduri. Asta în măsura în care nu arunci în eter zvonul comod că erau plătiți de Mititelu și dacă ești dispus să observi că lucrurile scârțâie rău. Mai ales prin apărare, unde inclusiv portarul cu nume de italian și prenume sârbesc, Mirko Pigliacelli, pare că s-a molipsit de la colegii din defensivă.

Echipa lor

Craiova rămâne un pol fotbalistic al României. Un loc în care fotbalul încă naște pasiuni deși aparține aceleiași lumi confiscate de alte preocupări. Această aparentă banalitate trebuie repetată până la sațietate, fiindcă în puține locuri ale scumpei noastre patrii oamenii sunt atât de atașați de echipa lor. Mai ales în condițiile în care acest „echipa lor” deschide discuția obositoare despre identitate, loc în care își face apariția cu adevărat și alternativa Adrian Mititelu, cuiul din pantofii ciocați ai oficialilor din Bănie.

Dincolo de hotărâri judecătorești

Cei care merg pe stadion să vadă „U Craiova”, denumire conformă cu deciziile justiției, nu neapărat cu identitatea fotbalistică, se simt reprezentați de entitatea care evoluează în prima ligă și în preliminariile cupelor europene. Își doresc ceva concret, ceva palpabil, nu o himeră. Iar Mihai Rotaru le-a oferit asta. Plus înjurăturile scabroase la adresa rivalilor bucureșteni. Ce vreți legitimare mai bună?

Căci nu toată lumea studiază cu pixul în mână hotărârile judecătorești, să vadă unde sunt cu adevărat numele, palmaresul, blazonul, istoria sentimentală. Ei, actualii suporteri ai clubului denumit oficial acum U Craiova, știu că deocamdată echipa care reprezintă la nivel de vârf Bănia este aceea unde joacă Bancu și Bărbuț, iar președinte este Sorin Cârțu. Vom vedea ce va fi atunci când și dacă gruparea lui Adrian Mititelu va promova. Va fi foarte interesant cum se vor polariza suporterii. Sau dacă o vor face.

Avertismentul azer

Deocamdată rămâne această calificare în turul secund preliminar EL, acolo unde oltenii o vor întâlni pe Honved. Un nume mare al marelui fotbal maghiar de odinioară, dar cam prăfuit și cu un stadion minuscul. Oricum, un adversar de calibru superior. Dacă persoanele care conduc tehnic și managerial Craiova se vor apleca încă o dată asupra dublei manșe cu azerii de la Sabail, în special asupra minutelor de asalt ale lui Ramazanov și compania, vor avea mari dureri de cap. Cred în luciditatea lui Sorin Cârțu și în finețea observațiilor lui Gică Craioveanu. Foști mari atacanți, nu se poate ca ei să nu fi realizat că dispariția lui Donkor din apărare nu a rezolvat problemele, ca extirparea unui neg de pe frunte.

Stand-up comedy

În continuare linia Martici, Ferreira, Kelici, Bancu este autoarea unor secvențe de stand-up comedy, lucru la care contribuie și randamentul neuniform al celor din fața fundașilor. I-am numit aici pe Mateiu, Cicâldău și Qaka. Îmbucurătoare reintegrarea lui Vătăjelu, produs de export neviabil în Cehia, pofta de joc și de joacă a lui Bărbuț și strădaniile lui Fortes, tot supraponderal și care s-a bucurat la gol de parcă înscrisese în finala Cupei Mondiale. Previzibilă opțiunea prudentă a lui Papură, care a preferat experiența în locul tinerilor aspiranți. Cu excepția lui Cicâldău, care își câștigase deja statutul de titular, nimeni dintre oamenii de perspectivă nu și-a găsit locul în primul 11. Cu Mihăilă accidentat pe termen lung, e adevărat. Și la fel de adevărat cu Vasile Constantin, salvatorul din campionat, trimis în teren din minutul 57 în locul lui Cicâldău.

Legende și legende

Persistă însă impresia de prudență exagerată a antrenorilor noștri de a folosi tinerii. În cazul unora care au cîștigat bani fără număr, în orice caz pe care noi nu știm nici să-i numărăm, obtuzitatea ia locul prudenței. Și da, vorbim despre Dan Petrescu, care nu e bătrân, dar îmbătrânește urât. Să revenim. Ar fi straniu ca tocmai Craiova să ignore izvorul regenerator care i-a adus faima și legenda. Deocamdată devine de legendă suburbană starea gazonului de pe Central. O rușine cu nisip care dă dimensiunea așa-numiților gospodari ai arenei.