Nu suntem pregătiți. Vai, vai, dragă Edward!
Continuă jelania contra regulii celor doi jucători sub 21 de ani. Bocitoarele adună la parastas tot felul de nume. Exclusiv oameni din fotbal, foarte important de spus
Ceilalți aplaudă, ce curios. Ceilalți suntem noi, fraierii. Publicul. Interesant, în timp ce publicul vede și simte că s-a schimbat ceva, ceva în bine, oamenii din fotbal cârâie și mârâie. Inclusiv oameni din fotbal care și-au construit un nume prin muncă și abnegație vecină cu obsesia.
Nu tu trebuia să fii acolo!
De exemplu Dan Petrescu, cel care se arată vexat că nu l-a ales pe el Chelsea în locul lui Frank Lampard. Pentru că de ce, ca să zicem așa. De-aia, Dane, că atunci când ai avut o portiță deschisă în Insulă ai ales China sau Rusia. Pentru bani mai mulți, să fie clar! Poate că dacă făceai alegerile corecte în carieră, avea rost să spui „Eu trebuia să fiu acolo”. Acum sună a frustrare. Și îl mai și sfătuiești pe Ianis să aleagă Spartak Moscova. Pușchea pe limbă! Și să sperăm că Ianis nu a citit site-urile de sport în ultimele două zile.
Surpriza neplăcută
Dar ne abatem de la subiect. Dan Petrescu și, surprinzător cumva, Edi (mai nou Edward) Iordănescu se manifestă contra dublei reglementări. Nu ne mai mirăm în cazul lui Petrescu, exponent ilustru al rezistenței la nou, la proaspăt, la schimbare, la progres și la fotbal generos. I s-au strepezit dinții că a trebuit să îl titularizeze pe Itu la Supercupă. Iar Itu, cât a jucat, nu a făcut-o rău. Mirarea (dezamăgirea?) vine citind declarațiile lui Edi-Edward Iordănescu, pe care îl știam o persoană permeabilă la noutate, antrenor pasionat de meserie, conectat la cuceririle tactice și tehnologice. Așadar, zice Edi-Edward, cluburile nu sunt pregătite pentru un asemenea șoc, nu au infrastructura necesară. Măi, măi! Și e o măsură greu de digerat pentru drăgălașele de ele.
Care ar fi prioritățile?
Pe bune? Dar cine le-a împiedicat ca de-a lungul anilor, în loc de artificii financiare și de matrapazlâcuri cu impresari dubioși, să crească și ele niște copii? Să își dezvolte sectorul juvenil, nu cel mercantil? Și care ar fi, dragă Edward, celelalte priorități? Să mai vindeți ceva ca să vă mai cârpiți? Să aduceți niște bătrânei la Mediaș, să întăriți echipa cu ei? Așa cum au făcut cam toate cluburile care țipă azi că sunt discriminate, că se încalcă drepturile fundamentale ale omului. Sunt nepregătite, săracele? O, sigur că da. Căci vorbim despre cluburile alea care au tremurat în plină vară că nu mai dau televiziunile banii.
Cine sunt „disidenții”?
Știți ce e mai rău? Că unii dintre cei care opun rezistență la regulile menite a înviora fotbalul românesc chiar cred că sunt victimele unor decizii abuzive. Au funcționat atâția ani în acest sistem infestat de necinste și incompetență încât acum boala li se pare o stare naturală. Există, desigur, și categoria domnilor care înțeleg și știu care este adevărul, dar care au un război de purtat cu federația. Pe care o înjură în speța respectivă, că impune legi, dar în același timp neagă (ignoră) efectele acestora, trimițând mereu și mereu doar către proiectul lui Gică Hagi. Minunat, exemplar, dar nu unicul furnizor de tinere talente.
Societate economică, nu agoră
Pentru cei care duc discuția în zona presupusei încălcări a libertăților fundamentale și a democrației. Fotbalul este o activitate lucrativă, nu o agoră. Mai mult sau mai puțin, fotbalul este (și) o activitate economică, nu o uzină furnizoare de democrație. În orice societate economică există reguli clare, restricții, norme. Cine își simte încălcate drepturile este liber să meargă în altă parte. Sau să acționeze în justiție firma la care lucrează.
Dați-i în judecată pe cei de la FRF, domnilor Petrescu și Iordănescu, dacă vi se pare că acționează în afara legii! Dar înainte, un exercițiu de imaginație. Gândiți-vă că aveți 17-18 ani, că sunteți talentați, ambițioși și că ardeți de nerăbdare să jucați fotbal la cel mai înalt nivel. Dar observați că la clubul vostru sunt niște flăcăi mai tomnatici ca Vinicius sau Culio care nu au de gând să se lase. Iar antrenorul le cântă în strună. Pe voi nici nu știe cum vă cheamă. Ăăă, Itu ziceai? E bine?
Exemplară poziția lui Ilie Dumitrescu în interminabila discuție despre oportunitatea legii celor doi jucători sub 21 de ani. Și asumarea acestei opinii favorabile impunerii jucătorilor tineri, deși știe că se plasează într-o minoritate confortabilă. E mare lucru să fii om liber!