Mami, unde-i nenea Patrick?
Serena are de achitat o amendă simbolică, iar între timp îi plăteşte nişte poliţe lui Mouratoglou, pe care l-a apucat sinceritatea
Scandalul provocat de Serena Williams nu a rămas nesancţionat. USTA, Federaţia Americană a Tenisului, a amendat-o pe multipla campioană de Grand Slam cu 17.000 de dolari pentru cele 3 încălcări ale regulamentului din timpul finalei US Open. Defalcată, pedeapsa arată astfel: 10.000 de dolari pentru „abuz verbal” la adresa arbitrului Carlos Ramos, 4.000 pentru coaching şi 3.000 pentru ruperea rachetei.
Conform regulamentului
Să râdem sau să plângem? Să plângem, în niciun caz. Cuantumul amenzii dictate de USTA înseamnă sub 1% din premiul de 1.850.000 de dolari cuvenit finalistei US Open. Mai exact, 0,91%. Este ca şi cum noi, şoferii români în exerciţiu, am plăti o amendă rutieră de 3 lei raportată la un salariu mediu net de 3.000 de lei. Nici de râs nu este, USTA a aplicat regulamentele atunci când a decis sancţiunile. Aşa cum Carlos Ramos a aplicat regulamentul atunci când a pedepsit-o pe Serena fără să inventeze el o suprasancţiune. Altfel, era de mult bătut cu pietre în Hall of Fame-ul tenisului.
Amenzi ca nişte mângâieri
Putem discuta însă altceva. De ce sunt amenzile atât de mici într-un circuit în care se învârt atât de mulţi bani? Probabil datorită (din cauza?) faptului că jucătorii şi jucătoarele de top beneficiază de un regim privilegiat. De exceptaţi de la norme care în viaţa de zi cu zi se aplică oamenilor care nu lovesc atât de bine mingea cu racheta. O amendă de 17.000 de dolari nu are efect punitiv, ci mai degrabă te îndeamnă să recidivezi. Asta este viaţa, aşa a fost croită lumea, cel puţin cea contemporană, deci nu o să plonjăm din nou în dezbaterea fără sfârşit despre sumele uriaşe (indecente?) pe care marii sportivi sau cântăreţii celebri le încasează pentru produsul muncii lor. Evident, în antiteză cu banii câştigaţi de alţi oameni de pe aceeaşi planetă Pământ, implicaţi în activităţi care presupun infinit mai multe cunoştinţe, răspundere şi consum neuronal.
Finala băieţilor. O paranteză
Să ne întoarcem însă la Serena, a cărei reprezentaţie cu audienţă planetară a eclipsat şi finala masculină disputată la 24 de ore distanţă. Să mai spună cineva că femeile sunt numai ele victimele sexismului! Aruncată într-o paranteză de scandalul de sâmbătă seară, finala băieţilor dintre Djokovici şi Del Potro a fost oricum departe de aşteptări. Sârbul s-a întors la acel nivel al jocului care face din el un Joker amalgamat cu un soldat universal. Aşa că lui Delpo, greoi mai ales în deplasările laterale, nu i-a rămas decât să reziste cât de cât şi să ducă un set în tiebreak. Acest 6-3, 7-6, 6-3 reflectă fidel raportul de forţe din teren.
Hughes s-a orientat
Pilduitoare în context a părut atitudinea pacifistă a arbitrei britanice de la finala masculină. Alison Hughes a oficiat în siajul scandalului de la meciul Serena Williams-Naomi Osaka, abţinându-se de la gesturi care să inflameze atmosfera. Nu putea fi provocată eventual decât de pauzele dintre servicii luate de Nole, care folosea permanent la limita superioară timpul alocat. Mesajul acestui tip de
arbitraj era limpede. Se poate şi altfel, mai flexibil. Hai să închidem ochii şi, cel mult, să zâmbim cu subînţeles la micile tertipuri ale jucătorilor! A fost sfătuită să procedeze aşa? A simţit dincotro bate vântul şi s-a orientat? Nu avem cum să aflăm.
Cordon sanitar
Tacit însă, lumea tenisului a construit în timp-record un cordon sanitar în jurul lui Carlos Ramos. Stimaţi tenismeni şi dragi teniswomene, domnul nu este un ciumat, dar suferă de un virus periculos, care vă poate contamina universul mirific. Nu contextualizează. Aţi observat că mulţi mari campioni din trecut şi din prezent, de la Billie Jean King până la Andy Roddick, au apărat valorile simbolizate de Serena şi chipurile maculate de Ramos. Steve Simon, şeful WTA, a vorbit despre posibilul dublu standard. Adică despre o formă de discriminare. Încurajată de gesturile de solidaritate, inclusiv ale jurnaliştilor care au aplaudat-o frenetic la conferinţa de presă, Serena, un fel de Malcolm X al mileniului 3, a mai deschis un front.
Codul. Al cui, al lui Da Vinci?
De data asta chiar împotriva propriului antrenor, care a recunoscut repede coachingul din timpul finalei cu Osaka. Următorul mincinos pe lista Serenei, după Ramos, este, aşadar, Patrick Mouratoglou. Însuşi reinventatorul Serenei. Marea campioană americană, ea care nu a trişat niciodată, nu recunoaşte în ruptul capului că între ea şi antrenor ar exista un cod de comunicare. Poţi să nu o crezi de vreme ce este mamă eroină? Şi probabil că următoarea întrebare a fetiţei ei va fi: „Mami, dar nenea Patrick de ce nu mai vine pe la noi?”.