„Bizonule”, treci la fapte!
Poate ar fi bine pentru sănătatea noastră morală să aflăm cine pe cine hărţuieşte, cine pe cine păcăleşte. Dacă mai ţine cineva la acest tip de sănătate
Cel mai bun fotbalist străin din Liga 1 în 2017 dovedeşte şi prin ce face dincolo de teren că este un personaj important în fotbalul nostru. Edy Harlem Gnohere s-a încadrat perfect în peisaj, cunoaşte şi a îmbrăţişat obiceiurile locului. Asta nu este neapărat de bine, parcă îl preferam mai mult în postura de francez încă neadaptat.
Prins cu minciunica
Dacă nu ar fi existat episodul relatat recent de fostul arbitru Cristi Balaj, simpatia publică pentru „Bizon” ar fi rămas la cote ameţitoare. Şi aşa, masivul atacant rămâne o prezenţă impozantă. Nu numai la propriu. Gnohere, un om care a venit să-şi găsească limanul profesional în România. A reuşit trecând peste ironii, prejudecăţi, răutăţi. Muncitor, simpatic, deschis dialogului, supus deciziilor antrenorului. Căruia, indiferent de numele acestuia, îi demonstra că el este cel mai bun. Aplicând această reţetă a bunului-simţ Gnohere s-a impus în sfârşit şi la FCSB. Unde a scăpat miraculos din marcajul xenofobiei patronului. Apropo. Prins cu minciunica de Balaj, pe care îl acuzase de o remarcă rasistă, atacantul a dat înapoi cu viteză ameţitoare. Şi a continuat să joace fotbal, lucru care i se potriveşte de minune.
Cearta pe caşcaval. Pe mălai
Adevărul istoric este că Mircea Rednic l-a inventat pe Gnohere. Ceea ce nu-l face stăpânul lui. Rednic l-a transferat şi l-a lansat la Dinamo, unde l-a pus la dietă. Tot el l-a botezat „Bizonul”. Numele de scenă sub care evoluează şi îi ajută pe oamenii noştri din fotbal, dar nu numai, să evite a-i zice pe numele de familie. Că din pronunţia lui „Gnohere” ies sumedenie de orori lingvistice. Le ştiţi. Buun. Dar ce s-a mai întâmplat, că astea le şim prea bine? Păi, uite. De câteva zile asistăm la un schimb de replici între golgeterul fecesebist şi fostul lui antrenor de la Dinamo, pe care îl acuză de hărţuire. Profesională, nu vă gândiţi, Doamne fereşte!, la altceva. Intriga are la bază banii. Ce credeaţi, că se ceartă pe mesajul ultimului roman al lui Houellbecq? Chiar, cum ar fi ca dragul nostru francez Edy Harlem să citească „Soumission” în original, cu toate subtilităţile de limbaj? La fel Mircea Rednic, francofon şi el. Că sunt lucruri mai grave acolo în cartea lui Houellebecq decât nişte amărâte de comisioane.
Pretenţiile familiei Rednic
Aiurea, o perspectivă literară despre abandonul în faţa fundamentalismului islamic poate fi mai importantă decât „caşcavalul” fotbalului? Niciodată! Gnohere se plânge că este şicanat de Mircea Rednic şi de Luana, fiica acestuia, care i-a fost impresar. Impresar impus de antrenor, susţine fotbalistul. Perfect plauzibil. Mircea şi Luana vor ca „Bizonul” să continue să le achite o sumă anuală reprezentând contractul de reprezentare pe care el îl semnase atunci când evolua în Ştefan cel Mare. Înţelegere parafată la presiunile exercitate de Rednic tatăl, povesteşte în continuare „Bizonul”, care completează că fusese şantajat că nu mai prinde echipa dacă nu se conforma.
„După ce am semnat cu FCSB, le-am zis să mă lase în pace că mă duc la presă şi îi fac praf”, ar fi răbufnit Gnohere în vestiarul vicecampioanei. Şi încheie spunând că se va adresa Poliţiei în cazul în care continuă ameninţările celor doi. Super! Ar fi măsura cea mai înţeleaptă. Doar că mi-e teamă că „Bizonul” blufează. Termen împrumutat tot din franceză, cuvânt pe care nu e cazul să îl traduc nici cititorilor, nici lui, ditamai vorbitorul nativ. Să rememorăm modul neelegant în care a plecat de la Dinamo?
Să vină Poliţia! Sau o dăm cotită?
Nu că Rednic ar fi vreun sfânt. Nu că Rednic nu ar fi încercat să profite material de pe urma lui, ca la orice „investiţie”. Dar dacă lucrurile stau aşa cum le prezintă „Bizonul”, dacă antrenorul şi fiica acestuia lucrează dincolo de limita legii, e cazul ca autorităţile statului să intervină. Să se ia măsuri. În cazul în care Gnohere minte, lucru demonstrat că l-a mai făcut, şi partea cealaltă este datoare cu nişte lămuriri. Nu doar cu apropouri haioase. Că în lumea asta a fotbalului singurul dribling reuşit permanent este la morală. Săraca se duce mereu după prima fentă şi toată lumea râde de ea.