Halep-Stephens, un clasic
A fost un meci mare, cu tenis cât pentru două finale de Grand Slam. Halep a cîștigat cu 7-6, 3-6, 6-4. Dincolo de bucuria rezultatului, rămâne impresia puternică legată de calitatea tenisului pe care îl produc cele două fete
A câștigat pentru că este cea mai bună acum. Pentru că este un om care știe ce vrea și ce poate. Și poate mai mult decât ne închipuim noi. De fiecare dată ne ține această demonstrație și noi parcă tot nu înțelegem.
Frumusețe. Emoție. Tensiune. Dramatism. Calitate. Suspans. Nervi. Bucurie. Așa arată un meci de tenis dintre Simona Halep și Sloane Stephens.
Din nou față în față. Ca la Paris. Simona Halep contra Sloane Stephens, finala de la Montreal cu mai mult de 1000 de români în tribune. Nu foarte cuminți. Simona Halep-Sloane Stephens, un meci pentru tenisul anilor viitori. Nu doar pentru tenisul feminin. Simona și Sloane sunt două jucătoare excepționale care produc spectacol atunci când joacă împreună. Poate este mai aproape de adevăr acest „împreună” decât „contra”.
Fetele nu își fac cadouri, joacă tare, foarte tare. Dar între ele este ceva mai mult decât o rivalitate formidabilă. Este o camaraderie pe care o împărtășesc fără să fi fost îndemnate de cineva. Se respectă și se luptă cu o ferocitate care zgârie terenul și zgândăre trăirile noastre, pe care le scot din rutină. Și da, a fost un meci mare această finală de la Montreal dintre Simona și Sloane. Laureata și-a câștigat dreptul de a spune asta după 3 seturi grele, de muncă și de inspirație.
Iar când anouncerul tribunei o prezintă pe Simona, spunând stângaci în română „Doamnelor și domnilor” te destinzi, de-abia atunci. Inevitabil vom uita repede scorul, nu vom mai ține minte că înainte de a câștiga la tie-break,cu mari emoții primul set, Simona avusese 4-1 și mingi de 5-1. Ori că înainte de a se face 5-2 în decisiv, la 2-2 Sloane avusese 3 șanse de 3-2.
Am înregistrat și mesajul Simonei transmis compatrioților care au scandat împotriva PSD-ului din tribunele arenei centrale de la Montreal. Simona este sinceră, chiar dacă operează într-o zonă a nuanțelor. Într-o lume-laborator, în care lucrurile nu se amestecă periculos, probabil că ea ar avea dreptate absolută. Dar nu trăim în acea lume. Important este ca ea să nu fie anexată de nicio tabără. Și să nu își dorească să fie instrument electoral.