Corvoada de a fi campion
CFR s-a comportat ca o adevărată câştigătoare a titlului în România. Măcinată de lupte interne, plictisită, cu aerul că cineva a obligat-o să joace în preliminarii de Champions League
Ştiam mai demult, pentru noi Champions League se termină înainte de a începe. Fără coeficientul moştenit din munca altora, pe care de altfel îi detestă, CFR s-a comportat previzibil în tentativa de a se aşeza la mult cântata masă a bogaţilor. Previzibil, adică asemănător cu Viitorul şi cu Astra. Originali în felul lor, ardelenii nici măcar nu au dat o dimensiune comică evenimentului. Au reuşit să treacă neobservaţi pe lângă competiţie. Nimeni nu le va duce dorul, nimeni nu îşi va aduce aminte de ei vreodată. Nici măcar ei.
Mize mici, comploturi mari
De fapt, de ce bătaia asta la sânge pentru primul loc în campionat? În afară de nişte bani în plus pe care îi adjudecă deţinătoarea titlului. Evident, fiindcă locul întâi este singurul care asigură prezenţa în preliminariile Champions League. Îţi oferă şansa să visezi, să te lupţi. Aiurea! După toată lupta asta aprigă în bătătura naţională, echipele noastre intră în competiţie cu aerul că participă la o corvoadă. Plictisite înainte ca spectacolul să fi început, căscând, cu gândul în altă parte, ele capotează în faţa unor adversari cel mult cumsecade. Cum a fost cazul şi cu Malmo, unde vedeta Traustason este imaginea vie a anvergurii unei echipe ce l-a dat totuşi fotbalului pe Zlatan Ibrahimovici.
Renaşterea în varianta Conceicao
Potrivit logicii inverse a misterioşilor acţionari din Gruia, CFR a renăscut sub bagheta lui Toni Conceicao. Nu, nu sunteţi de acord? Nu vi se pare că un egal cu Dunărea la Călăraşi şi altul cu Malmo în Suedia, sinonim cu ratarea cursei pentru grupele Champions League, ar fi rezultate care pun pe şine locomotiva deraiată de Edward? Ciudat, ei aşa gândesc. Nu aveţi convingerea că Hoban şi Culio au făcut un meci excelent la Malmo? Sau că infuzia de tinereţe a triumfat încă o dată prin menţinerea cu orice preţ în primul unsprezece a 7 jucători peste 30 de ani? Suntem nişte mitici superficiali care nu ştiu să aprecieze munca unor oameni serioşi. Şi cărora nu li se potriveşte deloc gluma cu savanţii ardeleni despre care se spune că tocmai au făcut o descoperire epocală. Încetinitorul de particule! În timp ce ei, şefii CFR-ului, au pus la punct cu totul altceva: pulverizatorul de antrenori în particule!
Ai, n-ai stângul, tragi la poartă!
Serios acum, aşa cum pozează dânşii. CFR a încercat ceva, a avut o primă repriză mai bună. Dar ca o adevărată echipă românească, iată dovada irefutabilă!, s-a relaxat după pauză şi i-a permis adversarului o replică suficientă pentru calificare. A mai fost, să nu uităm, mingea înţepată de Ţucudean şi apărată reflex de Dahlin. Ocazia lui Mailat, despre care s-a vorbit mai mult decât despre golul lui Mbappe din finala Cupei Mondiale, ne-a prilejuit încă o întâlnire cu limitele tehnice ale jucătorului român de fotbal. Care nu are decât un picior la dispoziţie pentru a şuta la poartă, celălalt fiind doar o anexă pentru mersul pe stradă. Indignarea temperată a lui Ilie Dumitrescu în studioul DigiSport avea substanţă – „În cel mai rău caz, închizi ochii şi tragi cu stângul dacă altfel nu ştii!”.
Intruşii de profesie
Aici nu este vorba doar despre CFR, este vorba despre campioanele României care în ultimii ani se comportă ca nişte intruse mulţumite cu mărunţişul din cupele europene. O calificare totuşi la îndemână cu Malmo prilejuia în turul următor o dublă cu ungurii de la Vidi, un adversar cel mult din aceeaşi familie fotbalistică. Mai departe erau chiar grupele Champions League, pe care dintr-o atitudine subalternă le considerăm inaccesibile. Acum îi aşteptăm pe armenii de la Alashkert sau pe muntenegrenii de la Sutjeska. Numai delicii!