Noua generaţie. Nu partidul!
La metode noi, este nevoie de antrenori tineri, cu altă atitudine. Aceasta va fi provocarea pentru Dică, Ogăraru, Mihalcea şi Bărcăuan
Fotbalul ca prelungire a jocurilor de pe telefonul mobil. Unai Emery va fi ajutat la Arsenal de un specialist în baze de date. Ca în jocurile pe calculator, vor fi analizate traseele, direcţiile preferenţiale de atac şi celebrele „hărţi termice”. De-asta se va ocupa Mihail Jilkin, un rus expert în videogames. Acesta a lucrat la dezvoltarea ” Candy Crush”, foarte popular pe smartphone.
Între tehnologie şi tradiţie
Nu s-ar zice după Mondialul de-abia încheiat că fotbalul se află la răscruce între tehnologie şi tradiţie. Cele mai multe echipe s-au târât prin competiţie, purtând la vedere oboseala jucătorilor de la marile cluburi europene. Altele au evoluat economicos, Franţa însăşi strălucind la acest capitol. Campionii mondiali au terminat întrecerea dând impresia că doar în două meciuri s-au întrebuinţat serios, cu Argentina şi în finală cu Croaţia. Şi atunci parcă fără să consume întregul rezervor de energie şi de potenţial fotbalistic. Chapeau!, cum ar zice hexagonistul.
Pentru VAR, nu pe var!
Apropo de tehnologie şi de legătura cu jocurile pe smartphone, notebook sau PC. Mult aşteptatul sistem VAR era aşteptat de ani de zile şi existau deja precedente semnificative ale folosirii lui. Vezi cazul Serie A. Cu toate rateurile date în Rusia, nu din cauza lipsei de acureţe a imaginilor, ci mai degrabă ca efect al interpretărilor stranii ale arbitrilor din celebrul studio moscovit, VAR rămâne o alternativă de viitor împotriva arbitrariului care-i guvernează pe arbitri. Nu va fi niciodată un sistem perfect, ca la tenis, unde nu este nimic de negociat dacă este mingea este aut sau în teren. Cu timpul însă, prin folosire curentă, arbitrajul video în fotbal va elimina multe dintre deciziile fanteziste ale purtătorilor de fluiere şi de fanioane. Spre disperarea nostalgicilor, recrutaţi din rândul celor tocmai enumeraţi.
Bomboane pentru copii mari
Vom vedea cât şi cum îl va ajuta pe Unai Emery colaborarea cu creatorul jocului „Candy Crush”, în ce fel Ozil, Aubameyang sau Xhaka vor învăţa să-şi zdrobească adversarii ca pe nişte bomboane. Ca în jocul de pe telefon care a strâns, nu râdeţi!, 73 de milioane de fani în 6 ani de existenţă. Dar încercarea merită. Orice iniţiativă de primenire a mijloacelor de pregătire, fie şi năstruşnică la prima vedere, trebuie încercată. Mai ales atunci când vorbim despre un club cu dare de mână cum este Arsenal.
Stăpân şi servitor
I-am văzut zilele trecute pe Dică, pe Ogăraru, pe Mihalcea şi pe Bărcăuan primind diplomele de absolvenţi ai cursurilor PRO. Asta că tot vorbim despre metode revoluţionare şi tendinţe actuale în antrenorat. Noi, românii, suntem suficient de permebili la nou, aşa că nu-i cazul să ne facem griji că schimbările vor ajunge mai greu la noi. Nu asta este problema profesională a mai tinerilor ori mai vârstnicilor noştri antrenori, ci relaţia cu patronii. Sau finanţatorii, sau cum s-or mai fi numind ei. Definită abrupt, ca să înţeleagă toată lumea, relaţia aceasta este ca de la stăpân la servitor. Sau, ca să mai îndulcim hapul, ca de la stăpân la executant.
Recomandarea? O talpă din când în când
Domnii care lucrează în domeniu ştiu ce se întâmplă, dar curajoşi, ca nişte adevăraţi oameni de fotbal, nu vor depune niciodată mărturie publică despre cum stau lucrurile. Dictatura bunului plac al şefilor este aşadar marele obstacol pe care îl vor avea de trecut Dică, Mihalcea, Ogăraru sau Bărcăuan. Cu sau fără şapcă de comisar bolşevic pe cap. Cei amintiţi ar putea fi generaţia care să pună piciorul în prag. Generaţia care să înveţe să mai spună şi „Nu!”, care să nu accepte compromisul ca pe un principiu firesc de viaţă. Accesul la metode neconvenţionale tip „Candy Crush” este mai simplu decât să-i spui verde-n faţă patronului că tu faci echipa, iar el face banii.
Aici Nicolae Dică porneşte cu un avantaj important faţă de colegii lui de cursuri PRO. Nick a experimentat un sezon o anume ipostază, acum este în măsură să vadă ce se întâmplă dacă îi mai pune şi câte o talpă lui Becali. În mod normal, la prima abatere scapi cu cartonaş galben, în cel mai rău caz. Şi dacă e de roşu, ai în CV un an de antrenorat la FCSB, iar lumea ţine minte ultimul gest. Exerciţiul de demnitate.