Cornel Dinu. Şi atât
O excelentă propunere pentru numele viitorului stadion dinamovist. Dar nu acum, că n-au intrat câinii în sac!
După cum probabil aţi observat, la noua arenă din Ştefan cel Mare se fac ultimele retuşuri. Meşterii mai dau o mistrie ici-colo, iarba este tunsă ca pe Anfield, designerii aleg corpurile de iluminat din sala de protocol şi nu a mai rămas decât o problemă de rezolvat. Numele stadionului. Nu? Lucrurile nu stau chiar aşa?
Zero peste tot
Bineînţeles că nu. Dar cine îi poate împiedica pe suporterii dinamovişti să viseze? Nici măcar doamna prim-ministru, care într-o intervenţie recentă a citat prima pe listă viitoarea arenă a roş-albilor. Să nu ştie doamna Dăncilă că din cauza litigiilor din justiţie stadionul din Ştefan cel Mare este, de fapt, cel mai întârziat din punctul de vedere al aprobărilor, al studiilor de fezabilitate şi al proiectului propriu-zis? Că altfel, din perspectiva lucrărilor efective, avem egalitate perfectă. Zero peste tot. Nu s-a pus niciun cancioc de mortar la fundaţia stadioanelor de antrenament pentru Euro 2020.
„Ie xclus!”
Deci, să nu ştie Viorica Vasilica Dăncilă cum stau lucrurile? Exclus, dumneaei, o femeie discretă şi cumsecade, conduce guvernul scumpei noastre patrii! Ştie tot ce mişcă şi ce nu mai mişcă. Aşadar, exclus. Cum a spus şi Nicolae Ceauşescu odinioară, când evoca posibilitatea ca orânduirea capitalistă să revină în România. „Vă spui în două cuvinte, toa’răşi. Ie xclus!”. S-a înşelat, dovadă că nu poţi fi profet în ţara ta, poate doar secretar general. Dar ne rătăcim în amănunte şi pierdem subiectul zilei, cel puţin din perspectiva dinamoviştilor. Iar subiectul este numele stadionului care odată şi odată se va înălţa în Groapă.
Unii l-ar dori doar monument?!
Propunerea unei facţiuni importante a suporterilor „câinilor” este Cornel Dinu. Numele fostului jucător emblematic al lui Dinamo, dar şi al fotbalului românesc din ’70 să fie totuna cu denumirea noii arene.
Perfect! Impecabil! Doar că ne aflăm în 2018, când proprietarul numelui urmează să împlinească 70, La mulţi ani, Mister!, şi din câte îmi dau seama discutăm despre un om cât se poate de viu şi de activ şi de vocal. Poate că unii l-ar vrea doar monument, dar asta-i altă poveste.
Sigur că în tradiţia românească de profundă inspiraţie fanariotă, cum probabil ar zice Mister însuşi, suprapunerea temporală a lui Dinu omul cu Dinu stadionul nu ar trebui să fie o piedică. Avem la îndemână un exemplu la marginea Bucureştiului: „Stadionul Anghel Iordănescu” de la Voluntari.
Ori statuia lui Ivan Patzaichin din faţa Parcului Dinamo. Sau Gigi Becali pictat pe pereţii bisericilor din Pipera. Lasă că unii au pretins statui când nici nu se gândeau să se retragă din fotbal! Vezi cazul Hagi. Cuminţi, o serie de sculptori-microbişti l-au ascultat şi au executat mai multe „opere”, în general busturi. De regulă nereuşite.
Proprietarul numelui are o părere
Cornel Dinu respinge ideea în stilul lui cât se poate de caustic. Şi bine face, e semn de sănătate mintală. Respect pentru ce a făcut în aproape 50 de ani trăiţi în slujba lui Dinamo? Fără îndoială. Admiraţie, poate veneraţie. Da, e o idee extraordinară pentru un viitor pe care l-aş dori cât mai îndepărtat. Dar să nu amestecăm posteritatea cu contemporaneitatea.
Pentru că discuţia nu este nici religioasă („Să nu-ţi faci chip cioplit!”), nici despre cât de tare merită fostul căpitan dinamovist să dea numele stadionului din Ştefan cel Mare. Nici măcar despre faptul că moda arenelor şi complexurilor sportive care poartă nume de sportivi faimoşi ce sunt printre noi se poartă bine mersi şi peste oceanele planetei. Arena „Rod Laver” de la Melbourne şi complexul „Billie Jean King” de la Flushing Meadows sunt exemple de notorietate.
Şi sigur că este o chestiune de opţiune personală să accepţi coabitarea cu propria statuie ori să mergi pe un stadion care îţi poartă numele. Situaţia seamănă cu a celor care îşi pun din timpul vieţii fotografiile pe monumentul funerar. Şi aşteaptă doar ca dedesubtul pozei să le fie trecută şi data decesului. Ori au un accentuat sentiment morbid, ori un simţ particular al umorului. Negru oricum.