Mark Muntele de Zahăr şi planeta Facebook

O audiere pe care merita să o urmăriţi. Este despre lumea noastră. Sau despre ce ştiam că ar fi lumea noastră

Şi-a compus o faţă de om care ştie că a greşit. S-a îmbrăcat sobru; costum bleumarin, cămaşă albă şi cravată albastră. Aşa s-a prezentat Mark Zuckerberg în faţa senatorilor la audierile comisiei însărcinate să investigheze scurgerea de date personale din reţeaua Facebook. Răspunsurile co-fondatorului celei mai răspândite reţele de socializare din lume au fost scurte şi cu o doză evidentă de curtoazie faţă de interlocutori.

Geniul destabilizat

În faţa întrebărilor în cascadă, Zuckerberg s-a arătat cooperant. Mâhnit din cauza vulnerabilităţii sistemului. Dispus să acţioneze pentru înlăturarea greşelilor. Foarte tânărul multimiliardar şi-a jucat impecabil rolul vinovatului circumstanţial. Partitura propusă publicului? Asceticul spăsit, măcinat de regrete. Puţin trist, cu chipul supt din cauza grijilor. Din când în când a băut apă, nu multă. Mâna cu care ţinea paharul arăta nişte degete lungi şi fine. De pianist. Sau de geniu al tastelor computerului.

„Geniul” a fost puternic destabilizat când un senator l-a întrebat dacă ar fi dispus ca publicul să afle la ce hotel din Washington DC s-a cazat. Surprindere sinceră. Bâlbâială. Mmm… Nu. Dar ce părere aţi avea dacă vi s-ar face publice convorbirile telefonice şi email-urile din ultima perioadă? Aţi fi de acord?, a insistat acelaşi senator. Vedeţi, despre asta este vorba, despre violarea intimităţii. Asta este hiba imensă a acestui sistem de conectare a oamenilor de pretutindeni, a concluzionat membrul comisiei.

Şi-au făcut bine lecţiile

Cinci ore de întrebări şi de răspunsuri-eschivă. Transmisie live a audierii, audienţă planetară. Jurnaliştii din studioul CNN observau că duelul dintre senatori şi Zuckerberg este cumva inegal, cei mai mulţi dintre primii nefiind nici măcar posesori de conturi pe Facebook. Lucru care i-ar fi pus a priori în dificultate. Cum să lupţi împotriva unui instrument social-media dacă nu ştii cum funcţionează? Cum să dovedeşti că Brexit-ul şi alegerile din SUA au fost manipulate de Cambridge Analytica, intrată în posesia datelor personale a zeci de milioane de utilizatori Facebook? Greu. Sau poate că nu. Oamenii din comisie arătau că şi-au făcut bine lecţiile. Şi în general incomparabil mai oneşti decât parlamentarii noştri.

Fb nu moare, are doar puţină febră

Două miliarde de utilizatori Facebook dintr-un total de peste 7,5 miliarde de locuitori ai planetei înseamnă enorm. Procentual vorbind, cele 82 de milioane ale căror date personale au fost violate nu reprezintă decât 4%. Deci nu ar fi motive de îngrijorare, ar putea argumenta părinţii Facebook. Prudent, Zuckerberg nu a făcut-o. Şiret, a admis că ar accepta şi o reglementare a sistemului, deşi aceasta ar veni în contradicţie cu dreptul la libera exprimare. Ştie. Simte, ca un animal de pradă. Deocamdată, nicio concesie nu este prea mare. Deocamdată, până trece valul. Plus că marii aliaţi ai lui Mark sunt miliardele de semeni care au cont pe Facebook şi cărora li se rupe de intimitate. Fiindcă asta e cheia problemei. Şi nimeni nu o spune răspicat. Cine este deranjat că i se încalcă intimitatea, cine nu vrea să se afle când şi cu cine se culcă, ce îi place să mănânce, dacă detestă albul şi iubeşte negrul, cine nu doreşte să se ştie de câte ori se duce la WC pe zi nu îşi creează cont pe Fb.

Când ficţiunea se întâlneşte cu realitatea

De aceea, dragi facebook-işti, nu vă îngrijoraţi! Reţeaua nu va dispărea, ea va prolifera şi se va dezvolta. Chiar dacă acum şeful suprem trebuie să îşi pună cenuşa cetăţeanului model în cap. Apropo de Mark Zuckerberg, „geniul” care a furat ideea originară a FB de la nişte colegi de la Harvard. Nu mi s-a părut deloc că transmite scânteia inteligenţei superioare, ci mai degrabă o şiretenie bine antrenata. Ceva din apariţia lui în faţa congresmenilor trimitea foarte clar la personajul din filmul „Social network”. Alunecos, mieros, lipsit de scrupule, oportunist. Nemilos. Dornic să fie bogat, foarte, foarte, foarte bogat.

Ce frumos este atunci când ficţiunea se întâlneşte cu realitatea! De parcă am şti care mai este ficţiunea şi care este realitatea!