Lecuşanu, această Lupească a handbalului
Înainte de alegeri la fotbal, ne vom delecta cu alegeri la handbal. Un soi de avanpremieră a marelui show
Uite că federaţia cu 4 titluri mondiale în palmares asigură matineul unei federaţii al cărei unic merit istoric este că păstoreşte cel mai popular sport de pe planetă! 18 aprilie este data scrutinului electoral la FRF, 14 februarie, la Federaţia Română de Handbal.
Realitate şi hologramă
Spre deosebire de fotbal, lupta pentru şefia handbalului se anunţă mai încinsă pentru că propune un candidat redutabil împotriva preşedintelui în exerciţiu. Narcisa Lecuşanu este o realitate cât se poate de palpabilă şi de dornică să-l învingă pe Alexandru Dedu. Ionuţ Lupescu este mai degrabă o hologramă proiectată de mintea opoziţiei din fotbal, sperietoare menită să îi înspăimânte pe Burleanu şi pe adepţii lui. În rest, handbalul seamănă izbitor cu fotbalul. Promisiuni, manevre de culise, alianţe împotriva naturii, manipulare. Deosebirea? Fostă mare jucătoare în naţionala României şi la mai multe echipe de top din Europa, Narcisa Lecuşanu nu trebuie să explice alegătorilor cine este. Nici ce a făcut în ultimii 5 ani. Dar nici nu are timp să îşi construiască o campanie electorală. Domnul Dedu a avut grijă de asta.
De la ajefişti la ajehaşişti
Când ai evoluat la Kometal Skopje, Borussia Dortmund, Lutzelinden, Aalborg sau Oltchim, „acel” Oltchim, nu ai nevoie de legitimaţie printre oamenii de handbal. Problema Narcisei, vorbitoare de 4 limbi străine, printre care sârba şi daneza, este alta. Oamenii de handbal nu se omoară să vorbească nici măcar limba română corect şi nu sunt o specie foarte diferită de oamenii de fotbal. Fiindcă ei votează, nu lumea care se uită la handbal şi suspină pentru Cristina Neagu. Ei, adică preşedinţii asociaţiilor judeţene (AJH), acum observatori ai FRH, preşedinţii asociaţiilor de arbitri, conducătorii cluburilor. Domnii şi doamnele aparţinând sistemului. Cu toţii, parte dependentă a unui sistem. Aceşti oameni sunt guvernaţi de aceleaşi interese ca şi semenii de la fotbal. La ce rezonează ei? La cine dă mai mult. Bani sau facilităţi pentru ei şi pentru organismele pe care le conduc. Bani şi facilităţi prin care îşi securizează domnia în feuda proprie.
Unde seamănă Dedu cu Burleanu
Ghicitoare pentru copiii de la grădiniţa cu program prelungit. Cine dă mai mult? Narcisa Lecuşanu, care promite primenire şi modernizarea stilului de lucru în federaţie? Sau Alexandru Dedu, care are în mâinile sale mari de fost mare hadbalist şi pâinea, şi cuţitul, şi mingile mici ale handbalului? Narcisa Lecuşanu, membră în Comitetul Executiv al Federaţiei Internaţionale, persoană care militează pentru transparenţă şi pentru licenţe Master Coach destinate antrenorilor sau Dedu, care pretinde că deschiderea şi emanciparea s-au produs deja prin angajarea lui Martin Ambros şi a lui Xavi Pascual la echipele naţionale? Spre deosebire de Burleanu, contestat vehement de talibanii fotbalului din cauză că vine din sinteticul minifotbalului, Dedu are în spate o carieră la Barcelona şi la Wuppertal, la naţionala României. Unde seamănă Dedu cu Burleanu? La capitolul „oculte”. La bănuiala că, aidoma lui Burleanu la FRF sau, odinioară, Alin Petrache la COSR a fost ajutat/împins/susţinut de o entitate misterioasă să răstoarne vechea gardă. Motivul subînţeles? Pentru a asigura schimbarea cadrelor şi instaurarea domniei lupilor tineri cu ochi mai mult sau mai puţin albaştri.
Mingea mică te ridică
De ce este o miză handbalul? Pentru că vorbim despre sportul de echipă la care România mai contează pe plan internaţional. Handbalul încă respiră, ce-i drept doar prin performanţele fetelor. Aş vedea-o preşedintă pe Narcisa Lecuşanu, şi nu datorită ochilor ei albaştri. Este o femeie inteligentă, directă şi onestă, care a avut succes în carieră fără să păcălească pe nimeni. Cred că are şi alt orizont cultural faţă de dl. Dedu. Asta contează însă prea puţin, fiindcă votează bravii conducători ai AJH-urilor, fraţi de cruce cu ajefiştii. Dar mai ştii cum se învârte şi mingea asta mică?