Liniştea zen a lui Gardoş

Fostul fundaş al Stelei a rămas acelaşi om echilibrat. Şi emite ideea că fotbalul nu-i cel mai important lucru. Frumoasă teorie, dar falsă

Florin Gardoş putea fi povestea de succes a unui român plecat să muncească în străinătate. Ţin minte un documentar englezesc de acum vreo trei ani, realizat la scurt timp după transferul fundaşului stelist la Southampton. Era un film lucrat profesionist, nu dintre acelea cu falşi traficanţi de arme sau de carne vie. Nu că nu am avea şi din ăia adevăraţi. Gardoş apărea în documentar alături de alţi compatrioţi care lucrau în Regat. O masterandă la Oxford, un tânăr inginer specializat în IT angajat al unei firme de profil de mare succes, un întreprinzător care îşi deschisese un mic magazin alimentar cu produse tradiţionale româneşti.

Accidentarea
Alături de cei enumeraţi, Florin vorbea despre idealurile sale în viaţă. Lucruri simple, de bun-simţ. Realizare profesională şi materială, integrare, liniştea de a putea evolua într-un mediu în care ţi se recunosc meritele. Totul părea desprins dintr-un clip publicitar, ceva de genul „Anglia, România de dincolo de Canalul Mânecii”, cu oameni curaţi la minte şi la trup, adoptaţi fără rezerve într-o ţară cu alte standarde, cu alt nivel. Nu ştiu cum au decurs lucrurile pentru ceilalţi, poate visul a continuat. Pentru Gardoş urma o accidentare gravă, la genunchi. Pentru un fotbalist, ruptura ligamentelor poate fi sinonimă cu finalul carierei. Este ca şi cum chirurgului începe să-i tremure mâna, iar violonistului i se încleştează degetele pe arcuş.

Care este sensul convocării?
A surprins convocarea lui Gardoş pentru partidele cu Polonia şi cu Chile. Pe mulţi i-a contrariat, ba chiar i-a enervat. Ce caută acest pacient la lot?, a fost tonul. Este, fără îndoială, un gest recuperatoriu al lui Christoph Daum, faţă de un jucător care a strâns doar 18 meciuri în cele 3 sezoane petrecute la Southampton. După pauza de un an şi jumătate cauzată de accidentare, Florin Gardoş a reintrat în echipa antrenată de francezul Claude Puel, demis între timp, la dezastrul din Cupa Angliei, contra lui Arsenal, 0-5. De atunci, de luni bune, numai apariţii la echipa a doua a „Sfinţilor”, supranumele lui Southampton. Ce va însemna pentru Gardoş această mână întinsă de o naţională care are ea nevoie de mai multe mâini care să o susţină? Relansarea carierei? Vor fi cei de la Southampton receptivi la mesajul lui Daum?

Un adăpost de peste două milioane. De pounds
Am citit atent interviul cu Florin Gardoş al colegului Justin Gafiuc. Am regăsit acelaşi personaj echilibrat, calculat, liniştit. Poate prea liniştit. „În plan personal, totul a mers bine. Astea sunt chestiuni mai importante în viaţă decât fotbalul”. Stop! Cred că aici Florin al nostru, care susţine şi că nu prea îi pasă ce vorbeşte lumea, se află într-o mare eroare. În plan personal, le-a mers bine lui şi apropiaţilor nu doar graţie armoniei din familie, ci pentru că se află la adăpostul unui salariu anual de 2.019.000 de lire sterline, adică peste 2.300.000 de euro. De acolo vine armonia. Şi da, este meritul lui că a ajuns la acest salariu. Da, dar nu doar al lui, ci şi al echipei care l-a propulsat, al oamenilor de la Steaua care au avut încredere în el, al agentului. Deci este vorba mai ales despre fotbal, nu despre fotbal ca apendice al stării zen pe care o trăieşte Gardoş. Asta e ordinea corectă a lucrurilor.

Naţionala nu este sinecură!
Mai este vorba şi despre noroc în viaţă, pentru că Gardoş a nimerit în cel mai bine plătit campionat din lume. Obscen de bine plătit zic unii. Prin fotbal, unii dintre semenii noştri mai talentaţi decât noi ajung să trăiască foarte confortabil. Nu trebuie să fim invidioşi, chiar nu! Doar să le atragem atenţia că o convocare la echipa naţională este un premiu care trebuie întors prin sacrificiu fotbalistic, nu o sinecură subînţeleasă. Oricât de sărac în valori o fi fotbalul nostru, oricât de mici or fi cluburile la care mai mult nu evoluează potenţialii lui concurenţi pe postul de fundaş central, există destui jucători valizi în România care poate şi-ar fi dorit şi ei o convocare. Asta mi se pare că ar trebui să înţeleagă prietenul nostru Gardoş din gestul lui Daum. Uneori, în viaţă este sănătos să fim şi mai neliniştiţi, şi mai anxioşi, dragă Florin! Ne mai activează.