Heirup, heirup, ca stînci de Fer!

Prudenţa dăunează grav spectacolului. Miza generează prudenţa născătoare de meciuri în care două echipe ar vrea să şi cîştige, dar îşi propun mai ales să nu piardă. Acesta a fost contextul partidei Olanda-Chile. Textul a fost searbăd, ca discursul unui […]

Prudenţa dăunează grav spectacolului. Miza generează prudenţa născătoare de meciuri în care două echipe ar vrea să şi cîştige, dar îşi propun mai ales să nu piardă. Acesta a fost contextul partidei Olanda-Chile. Textul a fost searbăd, ca discursul unui academician specializat în limbi dispărute. Olanda şi Chile, altfel două echipe generoase şi cu calitate fotbalistică. Din păcate şi calificate, pentru că asta a funcţionat ca inhibitor. Cu sacii în căruţă dintr-o grupă în care Spania l-a redescoperit absurd de tîrziu pe David Villa.

Chile, echipa antrenată cu nerv de Jorge Sampaoli, a atacat mai mult, mai confuz. Olanda, echipa pregătită de Van Gaal împreună cu o echipă de secunzi celebri a muşcat mai tare. Absenţa lui Van Persie s-a simţit, chiar dacă pe gazonul din Sao Paulo erau Robben şi Sneijder. S-a mai simţit presiunea asupra lui Alexis Sanchez, iar Sampaoli şi-a dat seama trimiţîndu-i în teren pe Beausejour şi Valdivia. Abia intrat în locul lui Sneijder, Leroy Fer a rezolvat prezenţa olandezilor în „optimi” de pe primul loc în grupă cu un gol britanic, fără ca asta să-i arunce în depresie pe chilieni. Sud-americanii au arătat ca nişte oameni mulţumiţi, care s-au săturat de filme motivaţionale în care nişte mineri le cer imperios să moară pe teren. Aşa a venit golul al doilea olandez, înscris de Depay. Şi poate ar trebui deja să regretăm că Spania merge în vacanţă.