Varianta vişinie

Rapid a arătat cum poţi răspunde fotbalistic unui adversar mai bun. Steaua a răspuns cu orgoliu.

Cifrele derbyului din Giuleşti vorbesc despre o indiscutabilă superioritate a oaspeţilor. Vă daţi seama cum sună acum acest cuvînt atît de simplu, „oaspeţi”? Nu-i […]

Rapid a arătat cum poţi răspunde fotbalistic unui adversar mai bun. Steaua a răspuns cu orgoliu.

Cifrele derbyului din Giuleşti vorbesc despre o indiscutabilă superioritate a oaspeţilor. Vă daţi seama cum sună acum acest cuvînt atît de simplu, „oaspeţi”? Nu-i vorbă că în lumina evenimentelor de duminică seară „gazde” ar rezona mai natural. Datele statistice ale agenţiilor de monitorizare fotbalistică nu pomenesc nimic despre lichidul scîrbos care a căzut peste capul lui Reghecampf. Nici despre gesturile provocatoare ale antrenorului stelist. Ideea ar fi că la mai mult de o zi după Rapid-Steaua putem rămîne blocaţi în discuţia despre secvenţele violent-greţoase ale meciului. Sau ne putem face cadou alternativa pasului în faţă, dincolo de zoaie. Ce ne-a spus, de fapt, jocul dintre Rapid şi Steaua?

Steaua a suferit o mare parte a întîlnirii cu Rapid. Ocaziile de gol au fost împărţite şi, împotriva cifrelor care anunţă o posesie de aproape 65% în contul liderului cu un număr cvintuplu de driblinguri, 35 la 7, Rapid nu a dat senzaţia unei formaţii copleşite de forţa adversarului. Echipa lui Reghe a dominat finalul primei reprize şi partea a doua a meciului, dar a fost vizibil deranjată de reactivitatea rapidiştilor. Nicolae Grigore, Emil Dică şi Grigorie au dus lupte grele la mijlocul terenului, acolo unde nu o dată au reuşit să cîştige duelurile cu Bourceanu şi Pintilii, oamenii de sacrificiu ai Stelei. Aşa după cum, rămînînd în zona mijlocaşilor, trebuie remarcat că Mihai Roman a adus un plus ofensiv pe care Tănase nu l-a avut pentru ai lui. Iar atunci cînd cvasidebutantul N. Vasile, omologul pe post al lui Latovlevici, primeşte nota 7 în Gazetă, ca şi stelistul, începi să înţelegi.

Rapid-Steaua 1-1 spune ceva foarte important în vederea sezonului 2013-1014. Steaua este echipa cea mai puternică şi cea mai bine organizată a momentului. Atît de bine pregătită şi de organizată încît urmăritoarele s-au blocat. Asta nu îi asigură însă supremaţia în campionatele care vor veni. Demonstraţia de disciplină tactică şi dăruire a rapidiştilor oferă modelul pentru toţi cei care au mijloace fotbalistice şi financiare să împiedice o hegemonie stelistă. Stelei înseşi nu i-ar prii încă o cursă solitară.

Abandonat de conducători, dar animat de dorinţa de a juca fotbal de care nu este străin Marian Rada, Rapidul a fost un adversar care a pus probleme reale liderului. Un lider autoritar şi teribil de surprins că o partidă nu se cîştigă doar prin simpla prezenţă de pe teren. Strică şi prea multă linişte, şi prea multă încredere. Este mai productiv să te temi şi fără motiv de un adversar decît să îl tratezi cu superioritate aristocratică. Din momentul în care Reghe, Chiricheş, Bourceanu şi ceilalţi au simţit toate lucrurile astea, Steaua a început să semene cu Steaua. Impresia mea este că, din campionatul viitor, vor fi cîteva echipe care, într-un anumit fel, vor semăna ca mesaj fotbalistic cu Steaua. Mă gîndesc la Petrolul, de ce nu la Dinamo. Bineînţeles, la CFR şi la Vaslui. Şi la Rapid, dacă pista Gruia Stoica nu-i altă păcăleală a lui Copos.

Mă gîndesc la un campionat mai bun, cu mai puţine păcăleli, cu mai puţini scuipaţi.