Cum e să fii la 17 puncte de Steaua?

Radu Ştefan pune o întrebare la care ar trebui să răspundă cei care se bat cu pumnul în pieptul dinamovist

Am un prieten plecat în Irlanda de aproape an. Intenţionează să se întoarcă în România doar ca turist, deşi aici […]

Radu Ştefan pune o întrebare la care ar trebui să răspundă cei care se bat cu pumnul în pieptul dinamovist

Am un prieten plecat în Irlanda de aproape an. Intenţionează să se întoarcă în România doar ca turist, deşi aici avea „o situaţie”. Pînă aici, nimic nou. Mulţi români cu „situaţii” bune au ales să plece. Ce să mai zicem de cei fără viitor? Cînd era aici, amicul meu ţinea cu Dinamo. Iarăşi nimic nou. Ţinea e puţin spus. Suferea. Uneori, nu prea des, viaţa de suporter îi oferea şi motive de bucurie. Mergea pe stadion. Cu nişte ani în urmă, regulat, apoi tot mai rar. Vorbim periodic pe Skype, minunată invenţie!, eu şi prietenul meu. Ţine în continuare cu Dinamo, dar îl simt că nu mai suferă. Ştie tot ce se întîmplă în ţară, deci şi în fotbal. Dar mă întreabă de fiecare dată: „Ai mei ce mai fac?”. „Ai lui” sînt cei de la Dinamo. Mă întreabă cu aerul că eu aş putea să-i livrez alte ştiri decît cele pe care le-a aflat deja. Cu speranţa că depărtarea geografică i-ar putea ascunde lucruri bune.

Îmi dezamăgesc de fiecare dată prietenul. Aseară i-am spus: „Ştii că l-aţi transferat pe Dandea?” „Cine e Dandea?”, a venit răspunsul de undeva de la jumătatea distanţei dintre Dublin şi Belfast? A simţit că sînt ironic. Adevărul este că nu ştiu ce să-i răspund. De aceea, îl sfătuiesc să citească interviul realizat de colegul Justin Gafiuc cu Radu Ştefan. Mai ales partea care ţine de Dinamo. Ar trebui să aibă încredere în recomandarea mea, fiindcă şi pe Radu Ştefan tot eu i l-am semnalat atunci cînd fundaşul de astăzi al lui Lazio era doar o speranţă a lui Dinamo. Iar apărarea lui Dinamo trecea de la stadiul de glumă la acela de instituţie respectabilă. Astăzi, toată echipa a ajuns o glumă. Una de care nu mai rîd nici duşmanii.

Radu Ştefan pune o întrebare logică în Gazetă. Cum să fii la 17 puncte de Steaua cu Alexe, Ţucudean şi Danciu în lot? Îi adaugă apoi pe Cosmin Matei şi pe Cătălin Munteanu. Nu îl ştie pe Nica, aşa că îmi permit eu să completez lista. Ar mai fi Curtean, Boubacar. Întrebarea lazialului este corectă. Abandonul sentimental şi instituţional poate fi un răspuns. Lupta pentru putere într-un loc în care nu mai există putere. Lehamitea suporterilor. Sărăcia care bate la uşă. După plecarea lui Pulhac, Muşat şi Crăciun rămîn variante pentru postul de fundaş stînga. Prin urmare, conducerea lui Dinamo a decis să le mai taie din salarii! Crăciun şi Muşat cîştigau pînă acum 5.000, respectiv 4.000 de euro lunar. Fiindcă este nevoie de ei cu adevărat, vor lua de acum înainte 3.500 şi 3.000 de euro. Cînd îi vor lua.

Aşa încurajează performanţa conducătorii lui Dinamo, dragă prietene! Te-aş mai putea îmbărbăta adăugînd că alături de Ţălnar, pentru care nu cazi totuşi pe spate, au mai venit Cornel Dinu, Florentin Petre, Florin Tene. Numai şi numai dinamovişti. Sărăcia este numită austeritate, iar în lipsa unui proiect serios se merge pe voluntariat. Peste Parcul Dinamo se aşterne paragina zi după zi. Totuşi, întrebarea lui Radu Ştefan rămîne. Cum să fii la 17 puncte de Steaua cu Alexe, Nica, Ţucudean, Danciu şi Cătălin Munteanu în echipă? Ar mai fi încă o întrebare, dragă prietene, o pun eu în locul tău. Cum să fii la 17 puncte de Steaua şi să nu îţi fie ruşine?