Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Sandra, femeia din ţara căreia nu i se fac cadouri

Sînt oameni care îşi merită gloria. Puţini. Altminteri, omenirea ar fi o adunare de campioni, la pieptul cărora gem medaliile

Sandra Izbaşa a intrat în clubul celor aleşi cu mult înainte să se apuce de gimnastică. Sună esoteric, dar nu […]

duminică, 5 august 2012, 9:10

Sînt oameni care îşi merită gloria. Puţini. Altminteri, omenirea ar fi o adunare de campioni, la pieptul cărora gem medaliile

Sandra Izbaşa a intrat în clubul celor aleşi cu mult înainte să se apuce de gimnastică. Sună esoteric, dar nu am altă explicaţie. Apartenenţa la congregaţia cu pricina se stabileşte undeva sus, într-un loc în care noi, cetăţenii obişnuiţi ai planetei, nu avem acces. Tu, cel însemnat, eşti înştiinţat cumva. Afli, ştii, simţi. După aceea urmează locurile comune. Drumul la sala de gimnastică. Antrenamentele, sacrificiile, renunţările. O fetiţă firavă, blondă, care putea fi şi pianistă, şi premianta clasei, hotărîse. Calea ei în viaţă ei era gimnastica. Inteligentă şi echilibrată, Sandra a ştiut să aibă şi altă viaţă, una dincolo de sala în care miroase a sacîz, a durere. A copilărie pierdută.

După antrenamente şi suferinţă a venit întîlnirea cu antrenorii determinanţi, care s-au numit în fel şi chip. Steaua Sandrei strălucea cu adevărat în gimnastică atunci cînd Bellu şi Bitang, obosiţi, copleşiţi de glorie, se despărţeau de gimnastică. Sandra a revenit atunci cînd Bellu şi Bitang s-au întors la viaţă, adică la gimnastică. Sandra a cîştigat titluri olimpice şi mondiale, s-a accidentat, a revenit, a luptat cu corpul ei care cerea repaus, cu sufletul care ţipa după libertate. A trecut de la pubertate la adolescenţă şi de la adolescenţă la statutul de femeie fără ca lumea să ştie că ea a fost un om şi a devenit alt om. Unul mai puternic, mai chibzuit, o tînără femeie dintr-o ţară unde nu primeşti nimic cadou şi căreia nu i se fac cadouri. Dimpotrivă.

Sandra a nu a cîştigat aurul olimpic pentru că a beneficiat de o conjunctură favorabilă. Să ne iasă din cap tîmpenia asta! Sandra a fost stăpîna finalei pe aparate. Liniştită şi concentrată, limpede şi ambiţioasă, ea şi-a dominat adversarele. Nu le-a făcut farmece băbeşti să cadă în fund la aterizare, dar le-a suspus printr-o atitudine aristocratică greu de învăţat şi în şcolile pentru copiii cu sînge albastru. De aceea, Sandra este răzbunarea noastră pentru toate defectele, superficialitatea şi slăbiciunile pe care le arătăm oriunde şi oricui cînd ne este lumea mai dragă.

Sandra este produsul de export al dorinţei noastre de a fi mai buni decît îşi închipuie inspectori şi comisari cei care ne cer unghiile la control.

Sandra este avertismentul dur al unei femei frumoase către mizerabila armată de oportunişti care ne conduc. De dinainte şi de după referendum. Triumful ei este revolta împotriva promiscuităţii morale care ne înconjoară. Nu o va spune explicit niciodată, dar ştiu că aşa este.

Îţi mulţumesc Sandra! Îţi mulţumesc în numele celor, habar n-am cîţi, care au simţit ca mine. E puţin pentru ce ai făcut tu, dar nu ştiu să spun altceva, de fapt încerc să închei naibii mai repede fiindcă mă podidesc lacrimile şi cine a mai văzut editorialist coroziv ca acidul sulfuric udînd coada pisicii?

Comentarii (54)Adaugă comentariu

Cristian Geambaşu (301 comentarii)  •  6 august 2012, 14:07

Obiectiv

Nu a fost o aluzie politica, a fost o trimitere directa la politicieni si la politic. La toata clasa de politruci si profitori care pozeaza in binefacatori ai natiei, indiferent de culoarea lor. Si am facut trimiterea la oportunismul celor care guverneaza si au guvernat fiindca sportul nu se poate extrage realitatii curente. Sportul este influentat direct, ca toate clipele vietii noastre de zi cu zi, de ceea ce hotarasc politicienii, finantistii.

Altfel, ziceti ca este simplu sa te asezi in fata calculatorului sa scrii un articol. Eu cred ca nu-i chiar asa, daca faci treaba asta cu sinceritate si cu echilibru. Sau poate ma insel eu.

AndreiP (1 comentarii)  •  6 august 2012, 21:19

Dragut si cu aer de superior, chiar daca e bineintentionat. A, si despre aurul Sandrei: http://t.co/gZgh76h7 via @TheAtlanticWire

Del_Piero (2 comentarii)  •  7 august 2012, 4:33

@Racul
Corect draga Racul, insa Cristi Geambasu a inteles ce vroiam eu sa spun…imi place sa cred ca sunt destul de clar in exprimare. Dumnealui nu scrie opere literare, e editorialist sportiv, si inca unul f bun. Ca dovada ca a fost de acord, a modificat textul, observa articolul te rog, apare repaus acum in loc de „repaos”…toti stim sa folosim google, spirit critic avem f multi, depinde cum il folosim! In rest, numai bine!

Obiectiv (63 comentarii)  •  7 august 2012, 8:02

Domnule Geambasu,
Multumesc pentru timpul acordat si, in consecinta, pentru raspuns!
V-am pus in tema cu activitatea mea, astfel incat n-am cum sa-i agreez/suport pe cei de dinainte de referendum, care mi-au redus drastic optiunile (de la un circuit in Grecia, cu toata familia, acum 4 ani, am ajuns sa nu-mi pot permite nici macar o iesire la iarba verde de mai mult de 100 km dus-intors)! Nu stiti cum este si ar fi fost cazul sa va abtineti; dimpotriva, abtinandu-ma, nu umplu acest spatiu cu invective la adresa unui singur politician, pentru care se gasesc adjective la absolut toate literele alfabetului!
Stiu si cum este sa scrii articole, pentru ca am facut-o de multe ori, uneori cu mai putin succes; totusi, cum de sunt pe acest site atatea sigle vechi ale cluburilor de prima liga si de ce nu sunteti in masura sa realizati un ghid decent (tip revista, nu un carnetel format A 6!)? Fara sa va reprosez aceste lucruri in mod direct, nu tin ele, oare, de ceea ce numim, uneori pretios, deontologie profesionala?
Aveti atitudini decente, „condei”, pasiuni onorabile (printre altele, pentru un anumit gen muzical, fara legatura cu manelele pe care ni le „pune in carca” un anumit om politic), insa n-ar trebui sa va subminati valoarea prin interventii in genul celei incriminate in, – scuze! – deja prea multe randuri!

Comentează